ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 140 din 16 martie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat V.M. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: V.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1/1999 a Tribunalului Sălaj, la o pedeapsă de 19 ani închisoare. S-a mai reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv că suferă de boli care îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, nu se încadrează în cerințele prevăzute de dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât petiționarul nu s-a prezentat la instituția abilitată pentru expertizare, astfel încât nu s-a putut stabili dacă motivele invocate sunt reale.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 201/ A din 1 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa”. Din datele dosarului, a reieșit faptul că prin sentința penală nr. 266 din 5 octombrie 1999 a Tribunalului Satu Mare s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de 3 luni.

De la această dată, condamnatul a formulat mai multe cereri care i-au fost respinse. În prezenta cauza, pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., a fost încuviințată, de către instanța de fond efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească dacă bolile de care suferă condamnatul îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa. Cu toate acestea, ignorând solicitările instanței, petiționarul nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei. Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele medicale invocate de condamnat nu îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât, nici nu s-a putut dovedi că sunt reale, astfel încât nu se justifică întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 201/ A din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2006.