ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 16

martie 2005, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de petentul condamnat V.M.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

V.M. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 1/1999 a Tribunalului Sălaj, la o pedeapsă de 19 ani închisoare.

S-a mai reținut că motivul invocat

de condamnat, respectiv că suferă de boli care îl pun în imposibilitatea

executării pedepsei, nu se încadrează în cerințele prevăzute de dispozițiile art.

455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât petiționarul nu s-a

prezentat la instituția abilitată pentru expertizare, astfel încât nu s-a putut

stabili dacă motivele invocate sunt reale.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 201/ A din 1 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că

cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa”.

Din datele dosarului, a reieșit

faptul că prin sentința penală nr. 266 din 5 octombrie 1999 a Tribunalului Satu

Mare s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de

3 luni.

De la această dată, condamnatul a

formulat mai multe cereri care i-au fost respinse.

În prezenta cauza, pentru a se

stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc.

pen., a fost încuviințată, de către instanța de fond efectuarea unei expertize

medico-legale, prin care să se stabilească dacă bolile de care suferă

condamnatul îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Cu toate acestea, ignorând

solicitările instanței, petiționarul nu s-a prezentat pentru efectuarea

expertizei.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele medicale invocate de condamnat nu

îl pun în imposibilitatea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât, nici nu

s-a putut dovedi că sunt reale, astfel încât nu se justifică întreruperea

executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 201/ A din 1

noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2006.