ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 410

din 5 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr. 4099/2004,

au fost dispuse următoarele:

În baza art. 208 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.,

condamnă pe inculpatul DINU PETRICĂ, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.,

condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (1)

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 74 și art. 76 C.

pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C.

pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani

închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a dedus arestarea de la 29

iulie 2004 la zi și s-a menținut starea de arest.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 1.000.000 lei despăgubiri civile către F.A. și F.V., moștenitoarele

părții vătămate, decedată F.I. și la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 800.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În fapt, s-a reținut că, în

dimineața zilei de 28 iulie 2004, în jurul orei 8,00, inculpatul D.P., aflat

sub influența băuturilor alcoolice, a mers la locuința părții vătămate F.I., din

satul Smadovița, pentru a-i cere suma de 100.000 lei pe care partea vătămată

i-ar fi datorat-o pentru faptul că inculpatul ar fi chemat telefonic salvarea,

în urmă cu mai multe săptămâni, pentru a-l duce la spital pe F.I.

Acesta din urmă, aflat la

poarta locuinței sale, a negat existența datoriei spunându-i inculpatului că

i-a restituit în zilele trecute suma datorată însă inculpatul s-a enervat și a

pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate sustrăgând de pe o masă

un ceas deșteptător și un aparat de radio.

Inculpatul a părăsit apoi

locuința cu bunurile asupra sa și a revenit, în jurul orei 13,00, a pătruns în

aceleași condiții în curtea locuinței părții vătămate și i-a cerut să-i

restituie suma datorată.

Fiind refuzat din nou de

partea vătămată, inculpatul s-a repezit la acesta și a început să-l lovească cu

pumnii peste față până când l-a doborât la pământ. Profitând apoi de situația

în care se afla partea vătămată, inculpatul a sustras o coasă care era rezemată

de gardul din curte.

Din raportul de constatare

medico-legală s-a reținut că partea vătămată F.I. a suferit leziuni pentru a

căror vindecare au fost acordate 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru

netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor.

În motivarea apelului s-a

arătat, în esență, că este nejustificată reținerea circumstanțelor atenuante

față de împrejurările că inculpatul a avut o atitudine oscilantă și nu a

recunoscut constant faptele, că este recidivist și că prejudiciul nu a fost

recunoscut decât parțial.

Instanța de apel a respins,

ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

reținând că pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare este suficientă pentru

reeducarea inculpatului.

S-a argumentat că față de

starea de beție în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptelor, de

modalitatea în care s-au consumat infracțiunile, avându-se în vedere și natura

bunurilor sustrase, cuantumul prejudiciului produs, reținerea circumstanțelor

atenuante în favoarea inculpatului este justificată.

Referitor la atitudinea

oscilantă a inculpatului s-a apreciat că aceasta s-a datorat stării de beție în

care s-a aflat și a faptului că nu și-a mai amintit împrejurările în care a

comis faptele.

Împotriva deciziei instanței

de apel a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul declarat este

inadmisibil.

Atâta vreme cât sentința de

condamnare a fost atacată cu apel numai de procuror, căruia i-a fost respins

apelul, recursul declarat de inculpat, care nu a exercitat calea de atac a

apelului urmează a fi respins, ca inadmisibil, deoarece, potrivit art. 385

1

alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora părțile nu au făcut apel, dacă legea prevede această cale de atac.

Inculpatul care nu a uzat de

calea apelului ar fi putut introduce recurs numai dacă prin decizia instanței

de apel, dată în soluționarea apelului declarat de procuror, în cauza de față,

i s-ar fi modificat situația în defavoare, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 122 din 11

aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2005.