ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3644/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 76 din 3 martie 2005, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului G.A.G. de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Arad prin sentința penală nr. 133 din 14 mai 2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 15 din 6 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a reținut că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei întrucât astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, efectuat de S.J.M.L.

Arad afecțiunile de care suferă condamnatul G.A.G. necesită tratament de specialitate prin internare în spital penitenciar și nu îl pun în imposibilitatea executării sancțiunii de 11 ani închisoare. Apelul condamnatului împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 139/ A din 7 aprilie 2005. Instanța de control judiciar a reținut că față de concluziile raportului de expertiză medico-legală sentința atacată este legală și temeinică. Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și întreruperea executării pedepsei deoarece afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

Verificând decizia atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 453 lit. a), cu referire la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Or, în speță, actul medico-legal prevăzut de lege și administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legală nr. 51/ E din 5 din 15 februarie 2005 efectuat de S.J.M.L. Arad, concluzionează că G.A.G. prezintă diagnosticul spondiloză – discopatie lombară, artroză postraumatică, arteriopatie postdegerătură, suspect rinichi stâng și că aceste afecțiuni necesită în continuare tratament prin internare întru-un spital penitenciar și nu îl pun în imposibilitatea executării pedepsei.

Așa fiind, întrucât bolile de care suferă condamnatul pot fi tratate în condiții de detenție, în mod corect prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a pedepsei formulată de acesta, iar instanța de apel, prin decizia recurată, a menținut sentința. În consecință, urmează ca recursul declarat de condamnatul G.A.G. să fie respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.A.G. împotriva deciziei penale nr. 139/ A din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2005.