ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 312

din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4921/2004,

a aplicat minorului C.E. în temeiul dispozițiilor art. 103 C. pen., măsura

educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Supravegherea i-a fost

încredințată mamei minorului S.E., punându-i-se în vedere dispozițiile art. 103

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 103 lit. c) C.

pen., inculpatul a fost obligat să presteze o activitate neremunerată la

Primăria Sebeș, cu o durată de 100 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul

de școală, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

A fost încunoștințată școala

unde minorul învață și Primăria Sebeș despre măsurile luate.

S-a constatat că partea

vătămată C.C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la

plata sumei de un milion lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 13 august 2004,

inculpatul minor C.E. a plecat din localitatea Sebeș Alba împreună cu martorii

M.Ș. și O.M. cu intenția de a ajunge în stațiunea balneară Ocna Sibiului.

Rămânând fără bani, cei trei

s-au hotărât să meargă la Sibiu, martorul O.M.C. asigurându-i că va lua bani de

la un prieten.

În parcul Vasile Aron din

municipiul Sibiu, inculpatul a observat un copil care avea la gât un lănțișor

de aur. A început să discute cu acesta după care l-a urmărit până pe strada

Semaforului, iar la intrarea în scara blocului cu nr. 22 i-a smuls de la gât

lănțișorul, după care a fugit.

Urmare plângerii formulate

de părinții părții vătămate, organele de poliție l-au identificat pe inculpat

găsind asupra sa lănțișorul sustras, prejudiciul fiind recuperat astfel în

natură, prin restituirea bunului sustras.

Situația de fapt expusă

anterior a fost stabilită pe baza procesului verbal de depistare, percheziție

corporală, procesele-verbale de restituire a bunului sustras, declarațiile

martorilor precum și declarațiile inculpatului.

Pentru a dispune aplicarea

prevederilor art. 103 C. pen., instanța de fond a reținut că inculpatul minor

nu este cunoscut cu antecedente penale, părinții acestuia oferindu-i modele

pozitive de comportament. Minorul urmează cursurile Grupului Școlar Industrial

Sebeș, mama acestuia păstrează legătura cu școala, interesându-se săptămânal de

situația minorului.

În raport de modalitatea

concretă în care a fost comisă fapta, de pericolul social concret al acesteia,

instanța de fond a considerat că față de inculpatul minor este suficientă

măsura educativă a libertății supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen.,

supravegherea fiind încredințată mamei acestuia.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desființarea

acesteia și în cadrul rejudecării, aplicarea față de inculpatul minor a unei

măsuri mai severe.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 2/A/2005 pronunțată în dosarul penal nr. 361/2005, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desființat

sentința atacată și în cadrul rejudecării, aplicând dispozițiile art. 104 C.

pen., a luat față de inculpatul minor, măsura educativă a internării într-un

centru de reeducare, până la majorat.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța

de apel a apreciat că măsura educativă a libertății supravegheate este

neîndestulătoare impunându-se luarea unei măsuri educative privative de

libertate care are ca scop reeducarea minorului.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.E., invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond și cea de

apel au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului C.E., iar încadrarea

juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., este legală.

În ceea ce privește

sancțiunea aplicată trebuie reținut faptul că împrejurările care pot influența

asupra gradului de pericol social al faptei și făptuitorului și care pot servi

ca circumstanțe atenuante, nu sunt susceptibile de a fi calificate ca atare

prin lege, această calificare urmând a fi făcută de instanță.

Cunoașterea

caracteristicilor unui infractor prezintă importanță atât pentru determinarea

gradului de pericol social al acestuia cât și pentru stabilirea unei sancțiuni

penale corespunzătoare. Modul de comportare în societate, cunoașterea conduitei

înainte de săvârșirea infracțiunii, respectarea regulilor de conviețuire

socială sunt elemente care pot conduce la concluzia că infracțiunea a fost

comisă fie datorită înclinației spre săvârșirea unor astfel de fapte fie ca

urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată

de la conduita sa obișnuită.

În speța supusă analizei, se

constată că inculpatul, în scopul de a face rost de bani pentru distracții, a

avut inițiativa infracțională alegându-și ca victimă un minor de 12 ani, l-a

urmărit, asigurându-se că nu este observat de alte persoane, după care i-a

sustras lănțișorul din aur ce-l purta la gât.

Inculpatul nu a acționat

spontan ci, în prealabil a atras partea vătămată în scara unui bloc, iar în

momentul în care aceasta a încercat să plece a fost blocată, adresându-i-se

cuvinte triviale.

Dispunându-se efectuarea

referatului de evaluare, S.R.S. de pe lângă Tribunalul Alba, a stabilit că

inculpatul minor are rezultate mediocre la învățătură, are un număr mare de

absențe și abateri disciplinare, iar în ultimii ani de studii nota la purtare a

fost scăzută la 7,50 respectiv 7.

De asemenea, s-a constatat o

insuficientă supraveghere din partea mamei, precum și influența negativă asupra

minorului a anturajului său.

Gradul de pericol social al

faptei săvârșite de inculpat, persoana acestuia conduc la convingerea că măsura

educativă a internării într-un centru de reeducare este susceptibilă de a

realiza îndreptarea lui. Nu se impune nici aplicarea unei măsuri educative mai

puțin severe și nici aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Față de cele menționate

anterior, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.E.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., instanța va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 8

februarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția minori și familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2005.