ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6807/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1189 din 13 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul G.I., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la data împlinirii vârstei de 18 ani, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2005 la zi. S-a constatat că probele litigiu constituite din 0,14 gr. heroină au fost folosite în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în ziua de 6 iunie 2005, inculpatul G.I. a vândut denunțătorului P.A. trei doze heroină cu suma de 750.000 lei și că la percheziția ce i s-a efectuat s-au mai găsit asupra sa alte trei doze heroină destinate comercializării. În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară general bună și comportamentul sincer în cursul procesului. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei și ține seama de elementele favorabile care caracterizează persoana inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.I. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, solicitând reducerea ei și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului G.I.

în săvârșirea, la data de 6 iunie 2005, a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Probele administrate în cauză au confirmat că la data arătată inculpatul a vândut denunțătorului P.A. trei doze heroină cu suma de 750.000 lei, asupra lui găsindu-se alte trei doze heroină destinate comercializării. Referitor la pedeapsa aplicată se constată că instanțele, conform art. 72 C. pen., au avut în vedere pericolul social grav al infracțiunii și au ținut seama și de persoana inculpatului, în favoarea căruia au recunoscut circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) și c) din același cod, constând în conduita anterioară general bună și comportamentul sincer din timpul procesului penal, stabilind sancțiunea la 4 ani închisoare, sub minimul legal.

Se mai constată că această pedeapsă cu executare în regim de detenție este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Întrucât au fost respectate aceste dispoziții legale și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei ori modalității de executare, critica formulată în sensul greșitei individualizări a sancțiunii nu mai poate fi primită. Față de considerentele arătate, constatând nefondat motivul de casare invocat și neexistând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 6 iunie 2005 la 5 decembrie 2005 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 783/ A din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la 6 iunie 2005 la 5 decembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2005.