ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6807/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6807/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1189 din 13
septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost
condamnat inculpatul G.I., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., la 4
ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la data împlinirii vârstei de 18 ani, s-a
menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata
reținerii și arestării preventive de la 6 iunie 2005 la zi.
S-a constatat că probele litigiu
constituite din 0,14 gr. heroină au fost folosite în procesul analizelor de
laborator.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că, în ziua de 6 iunie 2005, inculpatul G.I. a vândut
denunțătorului P.A. trei doze heroină cu suma de 750.000 lei și că la
percheziția ce i s-a efectuat s-au mai găsit asupra sa alte trei doze heroină
destinate comercializării.
În favoarea inculpatului au fost
reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,
avându-se în vedere conduita anterioară general bună și comportamentul sincer
în cursul procesului.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelul declarat de
inculpat împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondată critica
formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanța de control judiciar
a reținut că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei și
ține seama de elementele favorabile care caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs în termen legal inculpatul G.I. care, invocând dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit
individualizată, solicitând reducerea ei și schimbarea modalității de executare
prin aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86
1
C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt
și vinovăția inculpatului G.I. în săvârșirea, la data de 6 iunie 2005, a
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000.
Probele administrate în cauză au
confirmat că la data arătată inculpatul a vândut denunțătorului P.A. trei doze
heroină cu suma de 750.000 lei, asupra lui găsindu-se alte trei doze heroină
destinate comercializării.
Referitor la pedeapsa aplicată se
constată că instanțele, conform art. 72 C. pen., au avut în vedere pericolul
social grav al infracțiunii și au ținut seama și de persoana inculpatului, în
favoarea căruia au recunoscut circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a)
și c) din același cod, constând în conduita anterioară general bună și
comportamentul sincer din timpul procesului penal, stabilind sancțiunea la 4
ani închisoare, sub minimul legal.
Se mai constată că această pedeapsă
cu executare în regim de detenție este de natură a asigura conform art. 52 C.
pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea, reeducarea și
reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât au fost respectate aceste
dispoziții legale și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei
ori modalității de executare, critica formulată în sensul greșitei
individualizări a sancțiunii nu mai poate fi primită.
Față de considerentele arătate,
constatând nefondat motivul de casare invocat și neexistând cazuri de casare
din cele prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., care pot fi
luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare
către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată
arestarea preventivă de la 6 iunie 2005 la 5 decembrie 2005 și se va stabili ca
onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 783/ A din 14
octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata
arestării preventive a inculpatului de la 6 iunie 2005 la 5 decembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
decembrie 2005.