ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1128

din 12 octombrie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

pe inculpatul T.P., la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. a) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că 0,07 gr. heroină s-au

consumat în procesul analizelor de laborator.

Conform art. 17 alin. (2)

din aceeași lege, s-a dispus restituirea, către inculpat, a sumei de 1.100.000

lei, consemnată la CEC cu recipisa nr. 823204/1 din 17 februarie 2006.

Pentru a pronunța hotărârea

s-a reținut următoarea situație de fapt.

La 15 februarie 2006, D.E. a

formulat denunț prin care a susținut că un individ cunoscut sub prenumele P. vinde

heroină într-o zonă situată în spatele Pieții Rahova.

Pentru prinderea în flagrant

a numitului P., organele abilitate au consemnat seriile a 4 bancnote, una de

500.000 lei și trei a câte 100.000 lei, predate denunțătorului pentru

cumpărarea a 4 doze de heroină anterior acesta fiind percheziționat în prezența

lui S.C. pentru a nu deține asupra sa alți bani, bunuri sau valori.

Denunțătorul s-a deplasat în

zona amintită, a intrat în contact cu P., acesta dându-i 4 doze de heroină în

schimbul sumei de 800.000 lei.

Percheziția corporală a lui

P., identificat a fi T.P., a relevat existența sumei de 1.900.000 lei în

aceasta fiind incluse și cele 4 bancnote consemnate de organul abilitat, toate

acestea petrecându-se în prezența martorului asistent P.M.

Raportul de constatare

tehnico-științifică a înscris că cele 4 doze vândute denunțătorului conțineau

0,07 grame de heroină în amestec cu cofeină.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, declarația sa coroborându-se cu cea a denunțătorului și cu

declarațiile martorilor P.M. și A.C.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei

aplicate.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 797

din 13 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art.

72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen.,

text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea

și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Privită din perspectiva

acestor texte de lege, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului apare

ca fiind individualizată prin considerarea tuturor criteriilor generale enunțate,

în cadrul acestora având primordialitate pericolul social concret al faptei,

aceasta aducând atingere sănătății, împrejurărilor în care a fost săvârșită,

respectiv inculpatul a fost prins în flagrant, dar și persoana acestuia, sincer

și cooperant, fapt pentru care, în favoarea sa au fost reținute circumstanțe

atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse apropiate de minimul special

prevăzut de textul incriminator.

De asemenea, executarea

pedepsei în regim de privare de libertate corespunde și scopul ei, așa cum

prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 din același

cod, cu referire la art. 189 alin. (1), inculpatul recurent va fi obligat să

plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 797/ A din

13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2006 la

23 ianuarie 2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2007.