ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7535/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1269 din 27

decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a

respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanții N.C. și A.I.;

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului General al Municipiului București; s-a respins acțiunea față de

pârâta C.G.M. București pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins

acțiunea formulată de reclamanții N.C., A.I., în contradictoriu cu pârâții:

Ministerul Tineretului și Sportului, Comitetul Olimpic Român, Ministerul

Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, imobilul revendicat de reclamanți situat în București, a

aparținut numitului A.V., conform actului autentic de vânzare cumpărare nr.

8110 din 2 aprilie 1920.

La data de 17 iunie 1996 A.V.

decedează iar pe urma acestuia a rămas ca unică moștenitoare reclamanta N.C.

Imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr.

523 din 20 noiembrie 1952 a Tribunalului Popular al Raionului 1 Mai pentru

neplata impozitelor de către fostul proprietar.

S-a mai reținut că, imobilul în

litigiu figurează pe lista monumentelor istorice și de arhitectură din România,

și prin urmare face parte din domeniul public conform art. I pct. 26 din Legea

nr. 213/1998.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 693 din 4 aprilie 2004, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Sport; a admis apelul

formulat de apelanții–reclamanți N.C. și A.I., împotriva sentinței civile nr.

1269 din 27 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, în

contradictoriu cu intimații–pârâți Comitetul Olimpic Român, Ministerul

Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului București și Agenția

Națională Pentru Sport; a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a admis

acțiunea în parte în revendicare împotriva pârâților Ministerul Finanțelor

Publice și Comitetul Olimpic Român și a obligat pârâții să lase reclamanților

imobilul în litigiu, în deplină proprietate și posesie, compus din teren în

suprafață de 1100 mp și construcție compusă din corpul A, mai puțin 2 camere,

bucătărie, baie, cabina WC, parter și două camere la subsol din acest corp și

corpul B; a respins acțiunea în revendicare față de Agenția Națională pentru

lipsa calității procesuale pasive; au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței civile atacată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, devreme ce Consiliul General al Municipiului București este

organ deliberativ, acesta nu are personalitate juridică, deci nu poate avea

calitate procesuală pasivă. Imobilul în litigiu nu s-a aflat, și nu se află

nici în prezent în administrarea C.G.M.B., ci în administrarea Comitetului

Olimpic Român.

De asemenea, s-a reținut că nici

Ministerul Turismului și Sportului care a devenit prin reorganizare Agenția

Națională pentru Sport, fără titlu asupra imobilului în litigiu, nu are

calitate procesuală pasivă.

Aceeași instanță a mai reținut și

faptul că preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut cu

încălcarea art. 4 din Decretul nr. 224/1951, deci abuziv. În atare situație,

reclamanții sunt îndreptățiți să primească imobilul revendicat în natură.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs:

Ministerul Finanțelor Publice,

Agenția Națională pentru Sport și Comitetul Olimpic Român.

Ministerul Finanțelor Publice,

critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct.

7, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Acțiunea în revendicare formulată

de reclamanții N.C. și A.I. este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au solicitat

suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001.

- În mod greșit instanța de apel a

considerat că titlul statului, Decretul nr. 224/1951, de preluare a imobilului

în litigiu nu este valabil, de vreme ce imobilul a fost preluat de stat pentru

neplata impozitelor de către proprietarul imobilului.

- Imobilul în litigiu, situat în

București, a intrat în proprietatea statului cu titlu iar în prezent este

inclus pe lista monumentelor istorice și de arhitectură din România, deci face

parte din domeniul public.

- Agenția Națională Pentru Sport

critică decizia atacată, invocând art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., ca fiind

nelegală, deoarece:

- În mod greșit instanța de apel a reținut faptul că

Agenția Națională pentru Sport nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce

din probele existente la dosarul cauzei rezultă că imobilul în litigiu se află

în administrarea noastră, deci avem calitate procesuală pasivă.

- Instanța de apel a reținut greșit

că titlul statului asupra imobilului în litigiu nu este valabil, de vreme ce

imobilul a fost preluat de stat cu respectarea prevederilor art. 7 din Decretul

nr. 224/1951. În prezent imobilul litigios face parte din domeniul public al

statului fiind monument istoric și arhitectural fiindu-i aplicabile

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1988.

- Comitetul Olimpic Român critică

decizia atacată ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., întrucât:

- Acțiunea în revendicare formulată

de reclamanți este inadmisibilă deoarece aceștia nu au respectat principiul electa

uno via, uzând în același timp, atât de calea administrativă impusă de Legea

nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cât și de calea judecătorească;

- Instanța de Apel, în mod greșit a

reținut că Agenția Națională pentru Sport nu are calitate procesuală pasivă, de

vreme ce aceasta are în administrare imobilul în litigiu, și prin urmare are

calitate procesuală pasivă;

- Titlul Statului cu privire la

imobilul în litigiu este valabil deoarece preluarea imobilului s-a făcut ca

urmare a neachitării impozitelor față de stat de către autorul reclamanților în

conformitate cu prevederile art. Decret 224/1951.

Recursurile nu sunt fondate:

- Cu privire la recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice se rețin următoarele:

Acțiunea în revendicare formulată de

reclamanții N.C. și A.I. aparține dreptului comun și a fost introdusă anterior

Legii nr. 10/2001, astfel că nu este supusă procedurii speciale reglementată de

această lege, ne fiind incidente dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr.

10/2001 completată și modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În cauză, nu sunt aplicabile nici

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 213/1998, întrucât imobilul revendicat,

calificat de reclamanți ca fiind preluat de stat fără titlu, nu făcea obiectul

unei legi speciale de reparație, la acea dată (28 iulie 1998), a existat o singură

asemenea lege, anume Legea nr. 112/1995, care reglementa situația juridică a

unor imobile trecute în proprietatea statului cu titlu.

De asemenea, nu au fost încălcate

nici dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data

soluționării cauzei în apel, care au permis persoanelor îndreptățite să aleagă

calea legii speciale, renunțând la judecarea acțiunilor de drept comun ori

solicitând suspendarea cauzei.

În aplicarea menționatei prevederi

legale dreptul de opțiune aparține în exclusivitate titularului acțiunii, în

speță reclamanților, iar nu părții adverse sau instanței de judecată: alin. (1)

trebuie coroborat cu alin. (3) al aceluiași art. 47 din Legea nr. 10/2001 în

sensul că, neoptând pentru una din variantele arătate, reclamanții puteau

continua acțiunea de drept comun, iar eventuala respingere a acesteia le

permitea să utilizeze procedura specială.

Prin urmare, textele de lege

analizate și principiul electa uno via nu conduc la ideea inadmisibilității

acțiunii civile de drept comun utilizată de reclamanți în procesul de față:

În mod judicios instanța de apel a

considerat că imobilul revendicat corp A de reclamanți a fost preluat fără

titlu valabil devreme ce preluarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 4

din Decretul nr. 224/1951 potrivit cărora „Nu se poate sechestra și scoate la

vânzare casa de locuit cu anexele sale în total sau în parte locuite efectiv de

debitori și familia sa”. În speță, imobilul în litigiu a reprezentat casa de

locuit cu anexele sale și era locuită efectiv de generalul A.V. și familia sa.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 213/1988 prevede că „bunurile preluate de stat fără titlu valabil ... pot

fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora”.

În contextul legislativ mai sus enunțat,

imobilul în litigiu chiar dacă este inclus în lista bunurilor ce fac parte din

domeniul public al Statului conform H.G. nr. 45/2003 pentru aprobarea

inventarelor bunurilor din domeniul public al statului poate fi revendicat de

reclamanți.

- Cu privire la recursul declarat de

Agenția Pentru Sport se reține că, Ministerul Tineretului și Sportului, a

devenit în urma reorganizării Agenția Națională pentru Sport și nu deține nici

un titlu asupra imobilului în litigiu. În atare situație instanța de apel în

mod judicios a reținut că aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă.

Preluarea

imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut fără titlu valabil,

deoarece au fost încălcate prevederile art. 4 din Decretul nr. 224/1951. În

atare situație și în raport de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 acțiunea în revendicare formulată de reclamanții cu privire la

imobilul în litigiu este întemeiată.

- Cu privire la Comitetul Olimpic

Român se reține că, acțiunea în revendicare formulată de reclamanții N.C. și A.I.,

cu privire la imobilul în litigiu a fost introdusă la data de 28 iulie 1998,

deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În atare situație a fost

urmată calea dreptului comun.

Folosindu-se de calea dreptului

comun pentru revendicarea imobilului în litigiu, reclamanții nu au încălcat

prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data

soluționării cauzei în apel, care permite persoanelor îndreptățite să aleagă

calea legii speciale renunțând la judecarea acțiunilor de drept comun și să

solicite suspendarea cauzei.

Prevalându-se de alin. (1) din art.

47 coroborat cu alin (3) ale aceluiași articol în sensul că neoptând pentru

nici una din variantele arătate, reclamanții au continuat acțiunea de drept comun.

Prin urmare, în contextul celor

menționate mai sus și a principiului electa uno via acțiunea reclamanților este

admisibilă și nu inadmisibilă cum susține recurentul.

Cu

privire la calitatea procesuală pasivă a Agenției Naționale pentru Sport și a

valabilității titlului Statului de preluare a imobilului în litigiu, s-a făcut

vorbire când s-a răspuns criticilor aduse de această din urmă decizie

recurentă.

Pentru

toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs

invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5,

7, 9 C. proc. civ., și în consecință se vor respinge ca nefondate recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice, Comitetul Olimpic Român și Agenția

Națională pentru Sport, împotriva deciziei civile nr. 693 din 7 aprilie 2004 a

Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Comitetul Olimpic Român și

Agenția Națională pentru Sport împotriva deciziei civile nr. 693/A din 7

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2005.