WASIAK v. POLAND

Decizia nr. 72153/01 a Deciziei nr. 72153/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 15 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Bîrsan Zagrebelsky Garlicki dna Gyulumyan David Thór Björgvinsson, judecători și V. Berger, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 septembrie 2000, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Honorata Wasiak, este un național polonez născut în 1941 și trăiește în Sopot. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ianuarie 1996, reclamantul a avut un accident de mașină. A suferit mai multe fracturi și a suferit, în primul rând, tratamentul spitalului timp de două luni și jumătate și ulterior a fost tratat acasă. După aceea, a folosit servicii de reabilitare fizică. La 27 iulie 1999, reclamantul a depus o cerere la Curtea Regională Gdańsk pentru daune în valoare de 50 000 PLN împotriva Enterprise, care deținea mașina implicată în accident. Ea a relatat evenimentele legate de accident și a informat instanța că a primit 12.000 PLN ca compensare de la asiguratorul companiei. Ea a susținut că compensația era flagrant insuficientă și nu în proporție cu suferința și costurile pe care le-a suportat ca urmare a accidentului. Pensiunea sa de pensionare a fost, începând cu 1 iunie 1999, PLN 680. Ea nu are nici o altă sursă de venit și nu are o familie imediată. Reclamantul a solicitat instanței să-i acorde o scutire de la taxa instanței sau să fie autorizată să plătească taxele după ce se adresează o hotărâre cu privire la fondul cauzei. Solicitat de instanță să furnizeze o descriere detaliată a situației sale financiare, reclamantul a informat instanța, că s-a retras în mai 1994 și că pensia de pensionare a acesteia a fost, începând cu 1 iunie 1999, PLN 680 pe lună. Avea un apartament de 43 de metri pătrați, nici alte proprietăți imobile, nici mașini și nici alte lucruri valoroase. A primit 12.000 PLN ca compensație pentru accident. A pus 10.000 PLN la un cont bancar blocat. Interesul pe această sumă, PLN 78 pe lună, a servit la scopul de a cumpăra medicamente. Ea a considerat această sumă ca fiind singura dispoziție pentru vârstă și în cazul oricărei boli sau alte calamități. Ea nu a avut nici o altă economii. Restul PLN 2000 a pus în contul său bancar obișnuit, și a folosit-o pentru a finanța cheltuielile sale normale. Ea a fost încă în curs de reabilitare fizică. Prin hotărârea din 6 septembrie 1999, Curtea Regională Gdańsk a refuzat să scutească reclamantul de taxele de judecată. A observat că pensia de pensionare a reclamantului era de 680 PLN, că singura proprietate a acestuia era apartamentul pe care îl deținea și că a primit 10.000 PLN ca compensare pentru consecințele accidentului. Ea a pus 10.000 PN în contul bancar și a considerat această sumă ca o dispoziție inviolabilă pentru vârstăață. Curtea a considerat că economiile de la dispunerea reclamantului sunt suficiente pentru a plăti taxa de judecată în întregime și pentru a-și asigura viitorul financiar. Reclamantul a mai considerat că „nu a demonstrat că situația financiară a acesteia i-a făcut imposibilă să plătească taxa fără o reducere substanțială a nivelului de viață al acesteia”. Reclamantul a invocat și a reiterat argumentele pe care le-a susținut deja în instanța de primă instanță și a adăugat că cheltuielile sale lunare pentru chirie, electricitate, apă și TV a constituit 350 PLN. În consecință, ea a avut doar 330 PLN pentru a acoperi toate celelalte cheltuieli de viață, care era abia suficient pentru a plăti pentru esențiale. Abia își putea permite cumpărarea de haine. 10.000 PLN a pus în bancă a făcut posibil pentru ea să finanțeze medicamentele ei și a fost singura dispoziție pentru vârsta ei. Ea a afirmat, de asemenea, că retrage cererea de scutire și solicită doar instanței să îi permită să plătească taxa de judecată după ce va primi o compensare de la inculpat. La 29 decembrie 1999, Curtea de Apel din Gdańsk și-a respins recursul. La 12 ianuarie 2000, instanța a convocat reclamantul să plătească taxa de judecată în valoare de 3 600 PLN. La 2 februarie 2000, declarația reclamantului a fost remisă la ea pentru incapacitatea de a plăti taxa judecătorească în valoare de 3 600 PLN. A apelat împotriva acestei decizii, reprezentând că, dacă a plătit taxa în valoare necesară, nu ar putea acoperi costurile de reabilitare. La 11 mai 2000, Curtea de Apel din Gdańsk și-a respins recursul, având în vedere faptul că reclamantul nu a plătit taxa de judecată. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că a fost privată de acces la o instanță deoarece nu a putut permite, în situația sa individuală, să plătească integral taxa de judecată și instanțele au refuzat să-i acorde scutirea. Prin urmare, a fost împiedicată să își urmărească cererea civilă în fața instanțelor interne. Avizul cererii a fost transmis guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul plângerii reclamantului la 17 februarie 2006. Prin scrisorile din 20 martie și 14 aprilie 2006, reclamantul a informat Curtea că dorește să retragă cazul. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să urmărească cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Vincent Berger Președintele grefierului Boštjan M. Zupančič

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 72153/01

by Honorata WASIAK

against Poland

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 15

June 2006 as a Chamber composed of:

Mr

B.M.

Zupančič

,

President

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

Mr

L.

Garlicki

,

Mrs

A.

Gyulumyan

,

Mr

David Thór

Björgvinsson,

judges

,

and Mr

V. Berger,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 September 2000,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Honorata Wasiak, is a Polish national who was born in 1941 and lives in Sopot. The respondent Government are represented by Mr

J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In January 1996 the applicant had a car accident. She suffered multiple fractures and underwent, first, hospital treatment for two months and a half and subsequently was treated at home. Afterwards, she used physical rehabilitation services.

On 27 July 1999 the applicant submitted a claim to the Gdańsk Regional Court for damages in the amount of PLN 50,000 against the Enterprise which owned the car involved in the accident.

She recounted the events linked with the accident and informed the court that she had received PLN 12,000 as compensation from the insurer of the company. She argued that the compensation was flagrantly insufficient and not in proportion to the suffering and costs she had had to bear as a result of the accident. Her retirement pension was, since 1 June 1999, PLN 680. She did not have any other sources of income and had no immediate family.

The applicant requested the court to either grant her an exemption from the court fee or to be allowed to pay the fee after a judgment on the merits of the case is given.

Requested by the court to provide a detailed description of her financial situation, the applicant informed the court, that she had retired in May 1994 and that her retirement pension was, since 1 June 1999, PLN 680 per month. She had an apartment of 43 square metres, no other immovable property, no car, and no other valuables. She had received PLN 12,000 as compensation for the accident. She had put PLN 10,000 to a blocked bank account. Interest on that amount, PLN 78 per month, served the purpose of buying medicaments. She regarded this amount as her only provision for her old age and in case of any illness or any other calamity. She did not have any other savings. The remaining PLN 2000 she put in her ordinary bank account, and used it to finance her normal expenditure. She was still undergoing physical rehabilitation.

By a decision of 6 September 1999 the Gdańsk Regional Court refused to exempt the applicant from the court fee. It observed that the applicant’s retirement pension was PLN 680, that her only property was the apartment she owned and that she had received PLN 10,000 as compensation for the consequences of the accident. She had put PN 10,000 in to the bank account and had regarded this amount as an inviolable provision for her old age. The court considered that the savings at the applicant’s disposal were sufficient to pay the court fee in full and to financially secure her future. It further considered that the applicant had “not shown that her financial situation made it impossible for her to pay the fee without a substantial reduction in her standard of living”.

The applicant appealed. She reiterated her arguments which she had already submitted to the first-instance court and added that her monthly expenditure for rent, electricity, water and TV amounted to PLN 350. Consequently, she had only PLN 330 to cover all her other living expenses, which was barely sufficient to pay for the essentials. She could hardly afford buying any clothes. PLN 10,000 she had put in the bank made it possible for her to finance her medicaments and it was her only provision for her old age.

She further stated that she was withdrawing her request for exemption and only requested the court to allow her to pay the court fee after she would receive compensation from the defendant.

On 29 December 1999 the Gdańsk Court of Appeal dismissed her appeal.

On 12 January 2000 the court summoned the applicant to pay the court fee in the amount of PLN 3,600.

On 2 February 2000 the applicant’s statement of claim was returned to her for failure to pay the court fee in the amount of PLN 3,600. She appealed against this decision, reiterating that if she paid the fee in the amount required she would not be able to cover the costs of rehabilitation. On 11 May 2000 the Gdańsk Court of Appeal dismissed her appeal, having regard to the fact that the applicant had not paid the court fee.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that she was deprived of access to a court because she could not afford, in her individual situation, to pay the court fee in full and the courts refused to grant her the exemption. She was therefore prevented from pursuing her civil claim before domestic courts.

THE LAW

Notice of the application was given to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits of the applicant’s complaint on 17 February

April 2006, the applicant informed the Court that she wished to withdraw the case.

Having regard to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court concludes that the applicant no longer intends to pursue the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of this application to be continued. Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Registrar

President