CtEDO 05.12.2006 Auto

WASILEWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
05.12.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WASILEWSKI v. POLAND (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ nr. 4661/04, de către Adam WASILEWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 decembrie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna F. Elens-Pasos grefier, având în vedere cererea depusă la 25 ianuarie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Adam Wasilewski, este un național polonez născut în 1974 și locuiește în Brwinów. El este reprezentat în fața Curții de tatăl său, dl Marek Wasilewski, care este tutore legal. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. 1) Faptele înainte de 12 decembrie 2000 Înainte de nașterea reclamantului, mama sa a avut un accident de mașină în timpul sarcinii. La scurt timp după nașterea sa, reclamantul a fost diagnosticat ca suferind de anumite malformații grave. În 1976, Curtea Regională de Varșovia a hotărât că Compania de Asigurări “Warta” a fost responsabilă pentru consecințele accidentului mamei reclamantului, atât cele care au venit la lumină, cât și cele care s-ar putea manifesta în viitor. În februarie 1991, reclamantul, reprezentat de tatăl său, a depus o acțiune la Curtea Regională de Varșovia, susținând o creștere a pensiei. La 10 martie 1995, Curtea Regională de Varșovia, în parte, a respins și, în parte, a permis cererea reclamantului împotriva Companiei de Asigurări “Warta”. La 13 martie 1996, Curtea de Apel din Varșovia a anulat hotărârea din 10 martie 1995 și a remis cazul de reexaminare la Curtea Regională. La 21 decembrie 2000, instanța a pronunțat o hotărâre cu privire la aceeași procedură și a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în sensul că „tempol rațional” în sensul articolului 6 din Convenție a fost depășit (Waisilewski c. Polonia, nr. 32734/96, §79, 21 decembrie 2000). 2) Fapte după 21 decembrie 2000 La 30 decembrie 2002, Curtea Regională a emis o hotărâre cu privire la fonduri, majorând pensia. Ambele părți au apelat. La 22 octombrie 2004, Curtea de Apel a permis recursul Societății de Asigurări și a redus pensia. Reclamantul a depus un recurs de cassare la 25 februarie 2005. La 17 august 2005, Curtea Supremă a refuzat să distreze recursul de cassare al reclamantului. Între timp, la 6 aprilie 2005, reclamantul a depus o plângere în temeiul legii din 2004 la Curtea de Apel din Varșovia cu privire la lungimea excesivă a procedurii în fața Curții regionale. La 31 mai 2005, Curtea de Apel și-a respins plângerea fără să-și examineze fondurile. Curtea a observat că reclamantul nu s-a referit la circumstanțele care justifică examinarea cererii sale, conform articolului 6 din Legea de 2004. La 18 aprilie 2005, reclamantul a depus o nouă plângere în temeiul Legii din 2004 la Curtea Supremă cu privire la lungimea excesivă a procedurii în fața Curții de Apel. La 7 iunie 2005, Curtea Supremă a respins plângerea fără să-și examineze fondurile, constatând că reclamantul nu s-a referit la circumstanțele care ar justifica examinarea cererii sale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii în cazul său. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că instanța internă și-a respins plângerile în temeiul legii 2004 și a ignorat hotărârea Curții cu privire la aceeași procedură, făcând astfel ineficace remedierea de lungime disponibilă în temeiul dreptului intern. La 9 mai 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. La 20 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de tutoreul legal al reclamantului: „I, Marek Wasilewski, reprezentantul reclamantului, menționează că Guvernul de Polonia este pregătită să-mi plătească suma de 10.000 PLN, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 25 octombrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 10 000 PLN domnului Marek Wasilewski, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă