Wasilewski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 20004/03 de Adam WASILEWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 13 martie 2007 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 20 iunie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Adam Wasilewski, este un național polonez care s-a născut în 1974 și trăiește în Brwinow.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Wasilewski, reprezentantul său juridic în calitate de reclamant este parțial incapacitat. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura penală La 15 aprilie 1998, reclamantul a fost arestat și acuzat de tentativă de extorcare a banilor folosind amenințări. Factura de acuzare împotriva reclamantului a fost depusă la Curtea de District Pruszków la 21 decembrie 1998. Procesul a fost inițiat la 26 ianuarie 1999. La 15 aprilie 1999, Curtea a hotărât că reclamantul ar trebui examinat de o echipă de trei psihiatri pentru a stabili starea sa mentală tempore criminis.

Raportul lor a fost depus la 20 octombrie 1999. La următoarea audiere din 3 decembrie 1999, Curtea a hotărât să efectueze procesul ab initio , componența instanței s-a schimbat. Curtea a ordonat, de asemenea, la cererea reclamantului, un nou aviz medical cu privire la faptul că condiția sa mentală l-a împiedicat să participe la proceduri. Acest aviz a fost prezentat Curții la 17 aprilie 2000. Se pare că nu s-au avut alte audieri în 2000. La 6 decembrie 2000, instanța a hotărât că nu era competentă să se ocupe de cazul reclamantului. Următoarele ședințe au avut loc la 22 iunie, 4 septembrie, 1 octombrie și 14 noiembrie 2001. La 4 septembrie 2001, Curtea de District Pruszków a refuzat să trimită cazul înapoi autorităților judiciare pentru încheierea anchetei.

La 11 decembrie 2001, Curtea Regională de Varșovia a anulat decizia din 4 septembrie 2001 și a ordonat reexaminarea cererii de trimitere a cauzei la autoritățile judiciare pentru investigații suplimentare. La 14 decembrie 2001, Curtea de District Pruszków a respins din nou această cerere. Prin hotărârea din 28 iunie 2002, Curtea de District Pruszków a constatat că reclamantul a fost vinovat de o încercare de extorcare a banilor folosind amenințări în coluziune cu alte persoane ale căror identitate nu a fost stabilită. Curtea a condamnat reclamantul la doi ani de închisoare și a păstrat executarea sentinței. La 3 noiembrie 2004, Curtea Regională de Varșovia a anulat hotărârea de primă instanță și a ordonat reconsiderarea cazului.

La 28 iulie 2005, Curtea Regională de Varșovia a respins plângerea reclamantului în temeiul Legii 2004 privind încălcarea dreptului său la un proces într-un timp rezonabil. Curtea a declarat că, deși procedura a durat din 1998 și nu a fost încă încheiată, reclamantul însuși a fost responsabil pentru durata lor lungă având în vedere numeroasele sale propuneri și apeluri. În 1998 reclamantul a depus o cerere la Curtea Regională de Varșovia împotriva Trezoreriei de Stat pentru o pensie și compensare pentru arestare ilegală. La 10 iunie 2003, președintele Curții de Apel din Varșovia a admis în scrisoarea sa la reclamant că procedura a fost lungă. Cu toate acestea, instanța nu a putut fi considerată responsabilă pentru întârzierile.

La 3 octombrie 2006, reclamantul a informat Curtea că nu a intenționat să depună o plângere cu privire la încălcarea dreptului său la un proces într-un timp rezonabil în temeiul Legii 2004. Acțiunea este în așteptare. COMPLAINTă Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata de două seturi de proceduri (criminale și civile). La 30 octombrie 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. La 6 februarie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 8 000 PLN dlui Adam Wasilewski, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 februarie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Adam Wasilewski, reclamantul, observă că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 8 000 PLN, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 20004/03 by Adam WASILEWSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13 March 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 June 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Adam Wasilewski, is a Polish national who was born in 1974 and lives in Brwinow.

He was represented before the Court by Mr M. Wasilewski, who is his legal representative as the applicant is partially incapacitated. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings On 15 April 1998 the applicant was arrested and charged with attempted extortion of money using threats. The bill of indictment against the applicant was lodged with the Pruszków District Court on 21 December 1998. The trial was to commence on 26 January 1999. On 15 April 1999 the court decided that the applicant should be examined by a team of three psychiatrists in order to establish his mental condition tempore criminis.

Their report was submitted on 20 October 1999. At the next hearing held on 3 December 1999 the court decided to conduct the trial ab initio , the composition of the court having changed. The court also ordered, upon the applicant’s request, a new medical opinion on whether his mental condition prevented him from participating in the proceedings. This opinion was submitted to the court on 17 April 2000. Apparently, no further hearings were held in 2000. On 6 December 2000 the court decided that it lacked jurisdiction to deal with the applicant’s case. The next hearings were held on 22 June, 4 September, 1 October and 14 November 2001. On 4 September 2001 the Pruszków District Court refused to send the case back to the prosecuting authorities for the investigation to be completed.

The applicant appealed. On 11 December 2001 the Warsaw Regional Court quashed the decision of 4 September 2001 and ordered that the request to send the case back to the prosecuting authorities for further investigation be re-examined. On 14 December 2001 the Pruszków District Court again rejected this request. By a judgment of 28 June 2002 the Pruszków District Court found the applicant guilty of an attempt to extort money using threats in collusion with other persons whose identity had not been established. The court sentenced the applicant to two years’ imprisonment and stayed the execution of the sentence. The applicant appealed. On 3 November 2004 the Warsaw Regional Court quashed the first-instance judgment and ordered that the case be re-considered.

On 28 July 2005 the Warsaw Regional Court dismissed as unfounded the applicant’s complaint under the 2004 Act about the breach of his right to a trial within a reasonable time. The court stated that although the proceedings had lasted since 1998 and had not yet been completed, the applicant himself was responsible for their protracted length in view of his many motions and appeals. The applicant was served with the decision on 2 October 2006. The proceedings are pending. 2. Civil proceedings In 1998 the applicant filed a claim with the Warsaw Regional Court against the State Treasury for a pension and compensation for unlawful arrest. On 10 June 2003 the President of the Warsaw Court of Appeal admitted in his letter to the applicant that the proceedings had been lengthy.

However, the court could not be held responsible for the delays. On 3 October 2006 the applicant informed the Court that he did not intend to lodge a complaint about the breach of his right to a trial within a reasonable time under the 2004 Act. The proceedings are pending. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of two sets of proceedings (criminal and civil). THE LAW On 30 October 2006 the Court decided to communicate the application to the Government. On 6 February 2007 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay 8,000 PLN to Mr Adam Wasilewski with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 7 February 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Adam Wasilewski, the applicant, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 8,000 PLN with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. T.L. Early Nicolas Bratza Registrar President