CtEDO 09.01.2007 Auto

WASIELEWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
09.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
WASIELEWSKI v. POLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 3494/02 de către Janusz WASELEWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 9 ianuarie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 19 decembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Janusz Wasielewski, este un național polonez născut în 1947 și locuiește în Szczecin. El este reprezentat în fața Curții de către dl Bartłomiej Sochański, un avocat practicant în Szczecin. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura civilă La 31 martie 1997, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de District Szczecin împotriva producătorului mașinii sale, susținând înlocuirea mașinii din cauza defectelor în construcția sa. La 16 aprilie 1997, Curtea de District Szczecin a remis cazul Curții Regionale Szczecin. La 8 septembrie 1997, Curtea Regională Szczecin a constatat că nu era competentă să se ocupe de acest caz și l-a adresat Curții Regionale Bielsko-Biała. La 31 martie 1998, Curtea Regională Bielsko-Biała a estimat valoarea cererii și a adresat cazul Curții de District Bielsko-Biała, considerând competentă să distreze acțiunea reclamantului. Prima audiere în acest caz a fost programată pentru 20 ianuarie 1999. La 11 martie 1999, Curtea de District Bielsko-Biała a respins cererea reclamantului. Hotărârea cu motive scrise a fost respinsă la 31 mai 1999. La 4 iunie 1999, reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 11 martie 1999. La 12 mai 2000, Curtea Regională Bielsko-Biała a anulat hotărârea din 11 martie 1999 din cauza faptului că instanța de judecată nu a examinat fondurile cauzei și că motivele scrise ale hotărârii erau deficitare și a trimis cazul Curții de District pentru reexaminare. La 15 noiembrie 2002, Curtea de district a respins cererea reclamantului. La 14 februarie 2003, Curtea Regională și-a respins recursul, hotărârea care a fost semnificată la 16 iunie 2003. La 15 iulie 2003, el a depus o cerere de reluare a procedurii. Cererea sa a fost respinsă la 16 septembrie 2003. La 17 februarie 2005, reclamantul a depus o plângere, în temeiul articolului 18 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil, cu privire la lungimea excesivă a procedurii în fața Curții de District și a Curții Regionale. În plângerea sa, el a informat instanța că a depus o cerere în fața Curții, în timp ce procedurile erau încă în suspensie și a furnizat data depunerii cererii sale și numărul acesteia. La 16 martie 2005, Curtea regională Bielsko-Biała a respins plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii. Curtea a observat că procedurile încurcate au fost încheiate la 14 Februarie 2003 prin hotărârea Curții Regionale de respingere a recursului reclamantului. Curtea a considerat că reclamantul nu a respectat dispozițiile articolului 5 din Legea din 2004, deoarece procedurile încurcate s-au încheiat deja la depunerea plângerii sale la Curtea Regională. Curtea nu se referă la invocarea reclamantului la art. 18 din plângerea sa. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii în cazul său. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că procedurile intenționate în temeiul Legii din 2004, fiind nejustificate deoarece plângerea sa a fost respinsă în mod injustificabil de către instanța internă, instanța care nu a avut în vedere că are dreptul, în temeiul articolului 18 din lege, să aibă în vedere fondurile plângerii sale de lungă durată examinate. La 3 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Jakub Wołāsiewicz, agentul guvernului, declară că guvernul Poloniei propune să plătească 10 000 PLN domnului Janusz Wasielewski, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 22 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Janusz Wasielewski, reclamantul, observă că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 10.000 PLN în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă