CtEDO 30.06.2009 Auto

KOZLOWSKA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
30.06.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOZLOWSKA v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 38168/07, de către Katarzyna KOZÄOWSKA, împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 30 iunie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence, grefierul secțiunii Lawrence Având în vedere cererea depusă la 20 august 2007, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 19 mai 2009, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Katarzyna Kozłowska, este un național polonez născut în 1975 și locuiește în Cracovia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către tatăl său, dl J. Kot. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołłsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura civilă de plată a compensației La 29 august 2001, reclamantul și tatăl său au depus o cerere împotriva unei anumite companii de autovehicule la Curtea Regională Cracovia (SÜd Okręgowy). Ei au solicitat plata compensației pentru o mașină pe care le-au cumpărat și care au fost supuse avariate. Prima audiere în acest caz a fost programată pentru 11 decembrie 2001. Audieri suplimentare au avut loc în fața Curții Regionale Kraków în ianuarie 2001, 28 martie, 4 iulie și 19 noiembrie 2002, 18 noiembrie 2003, 20 ianuarie și 6 aprilie 2004, 11 ianuarie, 31 martie și 9 mai 2005. Curtea Regională a ordonat mai multe rapoarte de experți. 2006 Curtea Regională Kraków a pronunțat hotărârea și a respins reclamația. Considerând rapoartele de experți, instanța a constatat că defectele menționate de către reclamant erau fie inexistente, fie au apărut din cauza utilizării vehiculului. La 6 noiembrie 2006, reclamantul și tatăl ei au interzis un recurs împotriva hotărârii de primă instanță. La 20 februarie 2007, Curtea de Apel Cracovia (Sīd Apelacyjny) La 20 iunie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel Cracovia în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). Ea a solicitat o hotărâre declarând că durata procedurii în fața Curții Regionale Cracoviei a fost excesivă și o atribuire a justă satisfacție a 10 000 de Zloty poloneze (PLN). Ea a solicitat, de asemenea, Curtea de Apel ordona Curtea Regională să organizeze o audiere în cadrul unei douăzeci și unu La 4 august 2005, Curtea de Apel Cracovia a dat o hotărâre și a recunoscut durata excesivă a procedurii de constatare a inactivității din partea Curții Regionale Cracovia între 1 august 2004 și 9 mai 2005. Totuși, în același timp, Curtea de Apel a refuzat să acorde reclamantului orice satisfacție, declarând că „deși lungimea excesivă este un fapt, motivele sale nu pot fi atribuite numai Curții Regionale, ci și reclamanților care interoghează toate elementele de probă auzite în cadrul procedurii”. În ceea ce privește cererea reclamantului de audiere la programare, Curtea de Apel nu a găsit niciun motiv să o facă, deoarece la Curtea de Apel a constatat, de asemenea, că, referindu-se la o rezoluție a Curții Supreme, Curtea regională a ordonat obținerea unui raport suplimentar de experți, că nu poate face decât față de lungimea excesivă a procedurilor care erau în așteptare la data intrării în vigoare a Legii 2004. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 în ceea ce privește rezultatul procedurii relevante și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost practic privată de proprietatea ei, deoarece, în timpul procedurii, nu a putut să vândă sau să folosească masina. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 5 mai 2009, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește prin prezenta exprimarea – prin intermediul unei declarații unilaterale, recunoașterea recunoașterii de durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. Guvernul recunoaște că reclamantul poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului ei de a-și examina cazul în termenul „razonabil” în sensul art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de 13.000 PLN pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus este acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. ... în conformitate cu declarația unilaterală a Guvernului, Guvernul a acceptat să plătească reclamantului doar ca satisfacție a cuantumului de 13.000 PLN în cazul în care Curtea izbucnește cazul din lista sa. ...” Într-o scrisoare din 9 iunie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era inacceptabil scăzută. Ea solicită Curtea să nu scoată cererea din listă și să continue examinarea în fond Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Denumirile în temeiul articolului 6 § 1 din cauza presupusei nedreptate a procedurii și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a mai plâns în continuare în legătură cu rezultatul procedurii civile în care a fost implicată. De asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 ea a fost în realitate privată de proprietatea ei, deoarece, pe parcursul procedurii, nu a putut să vândă sau să-și folosească mașina. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că nu există nimic în dosarul care ar dezvălui o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În ceea ce privește plângerea prevăzută la art. 6 § 1, aceaceasta este clar de natură a patra instanție, rezultând că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în ceea ce privește durata procedurii) și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibile. Președintele Registrului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă