CtEDO 10.11.2009 Auto

KUPIEC v. POLAND (NO.2)

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KUPIEC v. POLAND (NO.2) (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 39839/06 de Michał KUPIEC împotriva Poloniei (nr. 3) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nr. 3), care a stat la 10 noiembrie 2009 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 septembrie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 4 mai 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Michał Kupiec, este un național polonez născut în 1976 și trăiește în Cracovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 iunie 2000, reclamantul a depus o cerere de compensare în favoarea Curții Regionale Cracoviei ( Sād Okręgowy ) împotriva Companiei Naționale de Asigurări (Państwowy Zakład Ubezpieczeń ) și a solicitat scutirea de taxe de judecată. La 26 iunie 2000, instanța a exonerat parțial reclamantul de taxe de judecată peste 300 zloty polonez (PLN). La 7 iulie 2000, reclamantul a interzis această decizie. La 17 august 2000, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. Reclamantul a cerut din nou o scutire de taxe de judecată, dar la 16 octombrie 2000, Curtea Regională a Kraków și-a respins cererea. Apoi, reclamantul a depus mai multe cereri de scutire de taxe de judecată, dar au fost respinse de Curtea Regională a Kraków. La 24 ianuarie 2001, Curtea Regională Cracovia a remis reclamantului declarația de cerere. La 2 februarie 2001, reclamantul a interzis această decizie. La 15 martie 2001, Curtea de Apel Cracovia a acordat recursul reclamantului și a anulat hotărârea instanței de primă instanță. La 9 aprilie 2001, Curtea Regională Cracovia a acordat reclamantului o scutire deplină de taxe de judecată. La 11 mai 2001, inculpatul a solicitat instanței să suspende procedurile din cauza unui alt set de proceduri penale pe care îl petreacă împotriva reclamantului. La 11 iunie 2001, Curtea Regională de Cracovia a continuat procesul până la încheierea procedurii penale împotriva reclamantului. La 21 iunie 2001, reclamantul a recurs. La 17 septembrie 2001, Curtea de Apel din Cracovia a întrerupt procedura de apel, declarând că procedura penală împotriva reclamantului a fost întreruptă provizoriu. La 9 ianuarie 2002, Curtea Regională Cracovia a refuzat cererea reclamantului de reînnoire a procedurii, constatând că procedurile penale împotriva acestuia nu au fost încheiate cu efect final și că procedurile de apel erau încă în așteptare. La 28 octombrie 2002, reclamantul a cerut din nou instanței de reîntoarcere a procedurii. La 26 noiembrie 2002, Curtea Regională Cracovia a refuzat constatarea că procedurile penale au fost încheiate, dar că, de asemenea, s-a depus o cerere de a le redeschide. La 21 martie 2003, Curtea de Apel din Cracovia a anulat decizia contestată, constatând că procedura penală a fost încheiată cu efect final și că cererea de a le redeschide nu constituie un obstacol pentru reluarea procedurii civile. La 12 iunie 2003, Curtea regională din Cracovia a reluat procedura și a programat o audiere pentru 11 septembrie 2003. Reclamantul nu a reușit să apară la ședință, astfel că instanța a rămas din nou în procedură. Reclamantul a apelat. La 22 septembrie 2003, Curtea Regională Cracovia a respins apelul reclamantului deoarece nu a reușit să remedieze unele deficiențe procedurale în ea. La 4 martie 2004, reclamantul a solicitat instanței să relueze procesul. La 8 martie 2004, instanța și-a acordat cererea. La 3 iunie 2004, a avut loc prima audiere cu privire la fonduri. Curtea a examinat reclamantul și mai mulți experți. La 16 februarie 2005, a fost programată o audiere pentru 13 aprilie 2005. La 20 noiembrie 2007, Curtea Regională Cracovia a pronunțat hotărâre, a acordat în parte cererea reclamantului și a respins restul. Într-o dată neespecificată, Curtea de Apel a modificat hotărârea de primă instanță în parte în favoarea reclamantului. Procedura în temeiul Legii din 2004 La 18 martie 2005, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel din Cracovia în temeiul art. 18 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”). El a solicitat o hotărâre că durata procedurii în fața Curții Regionale Cracoviei a fost excesivă și o atribuire a 10 000 PLN prin satisfacție echitabilă. La 14 aprilie 2005, Curtea de Apel din Cracovia a dat o decizie în care a recunoscut durata excesivă a procedurii, dar a refuzat să-i acorde orice satisfacție echitabilă, susținând că perioada de inactivitate din partea instanței era „insignificantă”. Curtea a constatat că termenul de depunere a unei plângeri în temeiul articolului 18 din Legea de 2004 a expirat și a examinat plângerea ca fiind depusă în temeiul articolului 5 din Legea de 2004. Referind la o rezoluție a Curții Supreme, instanța a constatat, de asemenea, că nu ar putea decât să se ocupe de lungimea excesivă a procedurii pe care le-a fost întâmpinată la data în care a intrat în vigoare Legea de 2004. La 3 aprilie 2006, reclamantul a depus o altă plângere de prelungire a procedurilor și a solicitat din nou o declarație că procedura a fost prea lungă și a solicitat doar satisfacția pentru 10.000 PLN. La 26 septembrie 2006, Curtea de Apel din Cracovia și-a respins plângerea, astfel cum se poate vedea din raționamentul hotărârii instanței, a examinat doar ultima perioadă a procedurii, și anume perioada de după examinarea plângerii anterioare a reclamantului. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt stabilite în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia (dec.), nr. 15212/03, §§ 12-23, ECHR 2005-V, și Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 11215/02, ECHR 2005 VIII, precum și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia, nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V). COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă în care a fost implicat a fost excesiv de lungă și nejustificată. Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns că procedura a fost excesiv de lungă. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 17 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele: „( ... Guvernul dorește, prin urmare, să exprime – prin intermediul unei declarații unilaterale – recunoașterea încălcării dreptului reclamantului de a-și auzi cazul în termen rezonabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 20.000 PLN pe care ei consideră că este rezonabilă în lumina cazului Curții. Legea. Suma menționată mai sus, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus este acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. ... în conformitate cu declarația unilaterală a Guvernului, Guvernul a acceptat să plătească reclamantului suma de 20.000 PLN în cazul în care Curtea izbucnește cazul din lista sa. ...” Într-o scrisoare din 4 iunie 2009 reclamantul a prezentat cererile sale pentru o justă satisfacție, care au fost de mai multe ori mai mari decât propunerea guvernului, și a exprimat opinia că suma oferită în declarația guvernului a fost inacceptabil de scăzută Curtea remarcă că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c), art. 37 alineatul (1) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. În anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile privind presupusele încălcări ale dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Plaga în temeiul articolului 6 § 1 din cauza presupusei nedreptate a procedurii Reclamantul s-a încălcat în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă de compensare în care au fost implicate a fost nedrept. Cu toate acestea, Curtea constată că plângerea reclamantului se referă, în esență, la rezultatul procedurii relevante și, ca atare, este clar de natură a patra instanție, prin urmare, trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție ca fiind manifestament nefondat. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de faptul că aceasta trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § și 4 din Convenție. a termenilor declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere durata excesivă a procedurilor și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibile. Președintele Registrului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă