ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8765/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu

Jiu, la data de 12 noiembrie 2004, reclamanții C.S. și C.A. au chemat în

judecată pârâții A.V.A.S. București și M.P., solicitând instanței pe cale de

ordonanță președințială, să se dispună suspendarea provizorie a executării

silite pornite împotriva lor în baza titlurilor executorii ce le-au fost

comunicate prin somația nr. 11759/2 din 5 noiembrie 2004 emisă de A.V.A.S.

București.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au formulat

contestație la executare, solicitând în dosarul respectiv suspendarea

executării până la soluționarea contestației.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 7275

din 15 noiembrie 2005 a admis cererea de ordonanță președințială și a dispus suspendarea

provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare din

cadrul contestației la executare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S.

București, invocând excepția necompetenței materiale a judecătoriei întrucât

competența aparține curții de apel în primă instanță, precum și nulitatea

hotărârii deoarece nu s-a menționat termenul în care se poate declara recursul,

iar pe fondul cauzei s-a susținut că nu există îndeplinită condiția urgenței

măsurii suspendării executării.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 128 din 4

februarie 2005, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea

Curții de Apel Craiova, reținând în motivarea hotărârii că, în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 409/2001, potrivit cărora orice

cerere privitoare la activele bancare preluate de A.V.A.S. este de competența

curților de apel și că în raport de prevederile art. 373 pct. 2 C. proc. civ.,

competența teritorială aparține instanței de executare, iar nu celei de la

sediul pârâtului.

Curtea de Apel Craiova a înregistrat cauza sub nr. 2375/2005

și, la termenul de judecată din 15 septembrie 2005, a invocat, la rândul său,

excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea recursului,

invocând incidența în speță a prevederilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a

hotărî asupra acestuia.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în

favoarea Tribunalului Gorj potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ.,

conform cărora tribunalul este competent a soluționa ca instanță de recurs,

recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care,

potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Ca urmare, în cauza de față, Tribunalul Gorj are

competența de a soluționa recursul, urmând ca, cu ocazia judecării căii de

atac, să analizeze criticile formulate de recurentă privind necompetența

judecătoriei ca primă instanță, față de dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 și ale

Legii nr. 409/2001, invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a recursului

declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței civile nr. 7275 din

15 noiembrie 2004 a Judecătoriei Târgu Jiu, în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.