ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2513/2006

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin contestația la executare introdusă la Tribunalul Gorj la 16 august 2005 contestatoarea SC A.R.C. SA Târgu Cărbunești, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să anuleze formele de executare realizate de creditoarea A.V.A.S. București în baza înștiințării de plată nr. 131 din 9 ianuarie 2004, ce reprezintă titlu executoriu, pentru creanța în valoare de 273.925,20 RON pe care A.V.A.S. o avea de recuperat. Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 152 din 17 august 2005, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, instanța reținând, în esență, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel. Recursul declarat de intimata A.V.A.S. împotriva hotărârii de declinare a fost respins, ca tardiv declarat, prin decizia nr. 4437 din 10 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu formulându-se cauza cu nr. 247/2006. Judecătoria Târgu Jiu, Județul Gorj, prin sentința nr. 663 din 9 februarie 2006, în baza art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000, raportat la art. 159 pct. 2 C. proc. civ., declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, constatată intervenit conflictul negativ de competență și trimite dosarul Curții de Apel Craiova în vederea soluționării conflictului de competență.

Regulatorul de competență a fost pronunțat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială care, prin sentința nr. 19 din 8 martie 2006, a stabilit competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, instanța apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 155 lit. h) din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora tribunalele sunt instanțele competente să soluționeze în primă instanță contestațiile împotriva măsurilor de executare silită. Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc.

civ., arătând că instanța, pronunțând regulatorul de competență, a dat o greșită interpretare dispozițiilor legale în materia competenței speciale prevăzută de Legea nr. 19/2000 în raport de obiectul contestației la executare. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. În speță, contestația la executare poartă asupra înștiințării de plată nr. 131 din 9 ianuarie 2004 cu referire la convenția privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor restante către F.A.S.S., convenție încheiată cu C.N.A.S. Potrivit art. 1 și 6 din O.U.G. nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003 care reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante existente în evidențele C.N.A.S., recuperarea acestor creanțe se va face în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001. Potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 și modificată prin O.U.G. nr. 23/2004 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială își are sediul sau, după caz, pârâtul se judecă de urgență și cu precădere”. Dispozițiile legale mai sus citate, aplicabile în speță, au un evident caracter imperativ și se constituie în norme speciale de competență derogatorii de la dispozițiile de drept comun care reglementează competența.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința nr. 19 din 8 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în sensul că va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul. Modifică sentința nr. 19 din 8 martie 2006 astfel: Stabilește competența în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.