ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2513/2006

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la

executare introdusă la Tribunalul Gorj la 16 august 2005 contestatoarea SC A.R.C.

SA Târgu Cărbunești, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului București, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să anuleze formele de executare realizate de

creditoarea A.V.A.S. București în baza înștiințării de plată nr. 131 din 9

ianuarie 2004, ce reprezintă titlu executoriu, pentru creanța în valoare de

273.925,20 RON pe care A.V.A.S. o avea de recuperat.

Tribunalul Gorj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 152 din 17 august 2005, a

declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu, instanța reținând, în esență, că în speță sunt incidente

dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în

afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Recursul declarat de

intimata A.V.A.S. împotriva hotărârii de declinare a fost respins, ca tardiv

declarat, prin decizia nr. 4437 din 10 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția comercială.

Contestația la executare a

fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu formulându-se cauza cu nr. 247/2006.

Judecătoria Târgu Jiu,

Județul Gorj, prin sentința nr. 663 din 9 februarie 2006, în baza art. 155 lit.

h) din Legea nr. 19/2000, raportat la art. 159 pct. 2 C. proc. civ., declină

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, constatată

intervenit conflictul negativ de competență și trimite dosarul Curții de Apel

Craiova în vederea soluționării conflictului de competență.

Regulatorul de competență a

fost pronunțat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială care, prin sentința

nr. 19 din 8 martie 2006, a stabilit competența de soluționare a contestației

la executare în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială și de contencios administrativ,

instanța apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 155 lit. h)

din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora tribunalele sunt instanțele competente să

soluționeze în primă instanță contestațiile împotriva măsurilor de executare

silită.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs intimata A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează

criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., arătând

că instanța, pronunțând regulatorul de competență, a dat o greșită interpretare

dispozițiilor legale în materia competenței speciale prevăzută de Legea nr. 19/2000

în raport de obiectul contestației la executare.

Înalta Curte, analizând

hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, constată că recursul este

fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În speță, contestația la

executare poartă asupra înștiințării de plată nr. 131 din 9 ianuarie 2004 cu

referire la convenția privind acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor

restante către F.A.S.S., convenție încheiată cu C.N.A.S.

Potrivit art. 1 și 6 din O.U.G.

nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003 care reglementează cesiunea

creanțelor bugetare restante existente în evidențele C.N.A.S., recuperarea

acestor creanțe se va face în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998

republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001.

Potrivit art. 45 din O.U.G. nr.

51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 și modificată prin O.U.G. nr. 23/2004

cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu

activele statului preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea

răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența Curții

de Apel în a cărei rază teritorială își are sediul sau, după caz, pârâtul se

judecă de urgență și cu precădere”.

Dispozițiile legale mai sus

citate, aplicabile în speță, au un evident caracter imperativ și se constituie

în norme speciale de competență derogatorii de la dispozițiile de drept comun

care reglementează competența.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va

modifica sentința nr. 19 din 8 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova

în sensul că va stabili competența de soluționare a contestației la executare

în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul. Modifică

sentința nr. 19 din 8 martie 2006 astfel:

Stabilește competența în

favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2006.