ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei de față a reținut următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj reclamantul J.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC

L.R. SA și A.V.A.S. București, ca prin hotărârea ce se va da să se dispună

obligarea acestora la plata sumei de 600.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea suprafeței de 2000 mp teren ce i-a fost expropriat în baza

Decretului nr. 383/1963.

În motivare, reclamantul a arătat că

a notificat în termen legal pe cele două pârâte, însă nu a primit nici un

răspuns, că pe teren se află în prezent SC L.R. SA, motiv pentru care terenul

nu se poate restitui în natură.

Pârâta SC L.R. SA a invocat lipsa

calității procesuale pasive întrucât s-a privatizat în anul 1997, iar

instituția implicată în privatizare este A.V.A.S. București.

Și pârâta A.V.A.S. București a

invocat lipsa calității procesuale pasive arătând că în procesul de privatizare

s-au vândut acțiuni și nu bunuri materiale, că acțiunea este prematur formulată

deoarece nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea 10/2001.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 356 din 3 decembrie 2003 a admis în parte acțiunea formulată de

reclamant împotriva pârâtei A.V.A.S. București cu obligarea acesteia să

plătească reclamantului suma de 38.325. 000. lei reprezentând contravaloarea a

219 mp expropriați abuziv, precum și 1.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Totodată s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC L.R. SA Târgu Jiu cu consecința

respingerii acțiunii față de aceasta.

Împotriva susmenționatei hotărâri au

declarat apel reclamantul J.A. și pârâta A.V.A.S. București.

Reclamantul J.A. a solicitat

schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul majorării contravalorii

despăgubirilor arătând că suprafața de teren expropriată a fost de 1639 mp așa

încât în mod greșit s-au reținut doar 219 mp și totodată calculul făcut de

expert nu reflectă realitatea.

Pârâta A.V.A.S. București a

solicitat schimbarea sentinței de fond ca netemeinică și nelegală cu

respingerea acțiunii formulate de reclamant învederând că nu are calitate

procesuală pasivă în cauză, precum și faptul că reclamantul a formulat prematur

cererea.

Prin decizia nr. 1422 din 31 mai

2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză

reținând în esență că terenul expropriat este de 219 mp potrivit Decretului de

expropriere, deci valoarea acestui teren a fost corect calculată, iar conform

art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, A.V.A.S. București are obligația de plată

către fostul proprietar a contravalorii terenului expropriat și pentru care

acesta nu a beneficiat de despăgubiri.

În termen legal reclamantul J.A. și

pârâta A.V.A.S. București au formulat recurs întemeiat în drept pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În recursul său reclamantul a

solicitat casarea deciziei nr. 1422 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Craiova,

și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată motivat de faptul că

instanța de apel nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză

și schița cu privire la situația terenului și a reținut în mod nefondat doar

suprafața de 219 mp din totalul de 1639 mp care i-a fost expropriată în trei

etape.

Recurenta pârâtă A.V.A.S. București

a susținut că întrucât reclamantul nu a parcurs procedura administrativă

prealabilă reglementată prin Legea 10/2001, acțiunea sa este prematură. Pe de

altă parte consideră hotărârea instanței de apel nelegală întrucât A.V.A.S.

București nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Recursurile sunt nefondate și

urmează a fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. .

Cu privire la susținerea

recurentului reclamant J.A. cum că suprafața de teren expropriată nu este de

219 mp, ci de 1639 mp, instanța o găsește nefondată întrucât din certificatul

nr 2226 din 5 iunie 2003 eliberat de Arhivele Naționale, Direcția județeană

Dolj rezultă că s-a expropriat de la antecesorul reclamantului, fără ca acesta

să primească despăgubiri pentru terenul deposedat, numai suprafața de 219 mp teren.

Actul invocat de reclamant, și

anume, copia unei cereri de chemare în judecată în care sunt enumerate mai

multe terenuri, nu poate fi considerat ca fiind înscris doveditor al dreptului

de proprietate.

În ceea ce privește excepția

prematurității acțiunii invocate de recurenta pârâtă A.V.A.S. București, Înalta

Curte reține următoarele :

Faptul că reclamantul nu a primit

răspuns la notificarea sa nu înseamnă că nu era îndreptățit să formuleze

acțiune în instanță.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de

la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deținătoare

este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată,

asupra cererii de restituire în natură.

Conform art. 24 alin. (1) din

aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

după caz, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o

ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din

prevederile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i

se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau

chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra

solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau

dispoziție motivată.

Conduita culpabilă a unității

deținătoare nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptățite și nici să

le lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

Deși legiuitorul nu a reglementat în

mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării

adresată pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10/2001,

totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente,

pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită un răspuns

prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din

lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă,

instituită în mod imperativ.

Cu privire la lipsa calității

procesuale invocată de pârâta A.V.A.S. București aceasta nu poate fi primită

întrucât conform art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001, pentru terenurile

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate notificarea

poate fi adresată numai instituției publice care a efectuat privatizarea, în

cazul nostru această instituție fiind A.V.A.S. București.

Față de cele ce preced, criticile

celor două recursuri sunt nefondate considerent pentru care în temeiul art. 312

C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursurile formulate de

reclamantul J.A. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1422 din 31 mai

2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 26 mai 2006.