ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1324/2025

HOTĂRÂRE

11.06.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1324/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 26.03.2025 pe rolul Judecătoriei Sector 5 București sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat instanței să dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x/10.10.2023, cu scadență la 12.03.2025, emis de către B. S.R.L. și avalizat de C..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3641/04.04.2025, Judecătoria Sector 5 Bucureștia a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

A reținut instanța că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 112 și 127 din același cod, instanța de executare în sensul dispozițiilor legale menționate, este Judecătoria Târgu Jiu, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul debitorului principal, societatea B. S.R.L..

Prin încheierea civilă nr. 3821/09.05.2025, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat conflictul negativ, a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

A reținut instanța că domiciliul debitorului avalist C., la data sesizării organului de executare, se afla în sectorul 5 București, situație față de care instanța competentă în soluționarea cauzei este Judecătoria Sectorului 5 București.

În cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. la care face trimitere art. 651 alin. (1), întrucât debitorul avalist C. nu este obligat accesoriu în cadrul raportului juridic obligațional ce derivă din biletul la ordin ce constituie titlul executoriu, ci este un debitor autonom, ce răspunde în solidar cu debitorul principal, B. S.R.L..

Potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 33 și urm. din Legea nr. 58/1934, avalul reprezintă actul juridic prin care o persoană, numită avalist, se obligă să garanteze obligația asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Prin aval, posesorul biletului la ordin dobândește un nou debitor, pe lângă debitorul avalizat.

În consecință, avalul dă naștere unei obligații cambiale autonome și abstracte, identică obligației oricărui alt semnatar al biletului la ordin. De asemenea, potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalistul este ținut a răspunde în același mod ca acela pentru care a garantat, iar potrivit art. 52 din același act normativ, răspunderea este solidară.

În aceste condiții, creditorul are dreptul de a cere executarea silită direct și exclusiv împotriva avalistului, ca și debitor distinct, iar în cauză, deși executarea silită se îndreaptă atât împotriva debitorului principal, cât și împotriva avalistului, executorul judecătoresc a procedat la verificarea propriei competențe teritoriale, în cuprinsul încheierii din 21.03.2025, conform art. 652 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., tocmai în considerarea domiciliului debitorului avalist, întrucât față de sediul debitorului principal, este necompetent să desfășoare executarea silită.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea petentului Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., formulată pentru creditoarea D. S.A., de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x/10.10.2023, cu scadență la 12.03.2025, emis de către B. S.R.L. și avalizat de C..

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că instanța de executare este Judecătoria Târgu-Jiu, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul debitorului principal societatea B. S.R.L., iar Judecătoria Târgu-Jiu a reținut că instanța de executare este reprezentată de Judecătoria Sectorului 5 București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul debitorului avalist C., care este un debitor autonom ce răspunde în solidar cu debitorul principal.

Așadar, sunt chemați în judecată atât debitorul principal, cât și debitorul avalist, fiind necesar a se determina instanța competentă să încuviințeze executarea silită demarată împotriva ambilor, în condițiile în care domiciliile acestora sunt diferite, fiind, deci, în circumscripția teritorială a unor instanțe diferite.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin.(3) al acestui articol a atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, creditoarea D. S.A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva persoanei juridice B. S.R.L. cu sediul în Târgu Jiu, județul Gorj, emitentă a biletului la ordin, și a persoanei fizice C., cu domiciliu activ în București, care a avalizat instrumentul financiar de plată.

Înalta Curte constată că a fost formulată o cerere unică de încuviințare a executării silite împotriva societății debitoare emitente și a avalistului, obligați prin același titlu executoriu, creditorul tinzând să obțină realizarea creanței sale în cadrul unei singure proceduri execuționale. Constituirea unui singur dosar de executare este o opțiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuțional, drept componentă a principiului disponibilității, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispozițiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condițiile legii, în limita creanței și accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și "bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 și 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis și se obligă solidar cu ceilalți semnatari la plata sumei de bani, obligația sa fiind valabilă chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din lege, avalistul este ținut în același mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deține un obligat direct la fel ca și trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acțiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) și (2) din același act normativ, "Trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ținut în același mod ca și persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanție autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deținătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul și avalistul, fie individual, fie împreună.

Prin urmare, ambii pârâți sunt considerați debitori principali, întrucât posesorul se poate îndrepta împotriva debitorului ori avalistului, deopotrivă, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat.

Or, în materia executării silite, în absența unui text de lege special care să determine instanța de executare competentă în caz de pluralitate de debitori principali având sedii/domicilii diferite, sunt aplicabile prin analogie dispozițiile art. 112 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul coparticipării procesuale pasive. De asemenea, sunt incidente și prevederile art. 116 din același act normativ prin care se statuează că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menționate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Rațiunea care a justificat o competență alternativă în privința cererii de chemare în judecată, se menține și cu privire la cererea de încuviințare a executării silite.

În cauză, deși sediul debitoarei din Târgu Jiu și, respectiv domiciliul avalistului din București atrag competența unor instanțe diferite, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a ales să introducă acțiunea în pretenții pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, ca instanță competentă în raport cu domiciliul debitorului avalist C., prevalându-se, în mod legal, de dispozițiile reglementate de art. 112 alin. (1) teza I și art. 116 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța aleasă de petent, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, dintre două deopotrivă competente, a devenit instanța competentă să soluționeze cauza.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.