ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.11.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9823/2005

HOTĂRÂRE
28.11.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9823/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 6

ianuarie 2003 și înregistrează la Tribunalul Timiș, reclamanta R.(K.)A.M., prin

avocat P.A.G. din Baroul Timiș a solicitat obligarea Municipiului Timișoara,

prin primar, să-i retrocedeze, conform art. 480 C. civ., imobilul teren în

suprafață de 285 mp situat în Timișoara și rectificarea C.F. Timișoara, top

6629, în sensul dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate prin

moștenire de la sora ei K.E., decedată la 21 februarie 1993.

S-a susținut în motivarea acțiunii

că în baza Decretului nr. 354/1986 imobilul a fost expropriat de la defuncta ei

soră, casa fiind demolată iar terenul fiind și în prezent liber neîngrijit.

S-a depus în copie certificatul nr.

381 prin care notarul public D.N.A, a atestat la 12 noiembrie 2002 că

reclamanta, domiciliată în Germania, a acceptat tacit succesiunea defunctei K.E.,

decedată la 20 februarie 1993 în Timișoara, fiind singura ei moștenitoare în

calitate de soră.

După administrarea probei cu

înscrisuri și expertiză, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința civilă nr. 1040

din 16 octombrie 2003, prin care a respins acțiunea.

S-a reținut în motivarea acestei

sentințe că din analiza probelor administrate rezultă că scopul în care s-a

dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a fost atins, suprafața

de teren solicitată de reclamantă fiind afectat de rețele de apă și

electricitate care alimentează blocurile de locuințe construite în urma

exproprierilor.

Ca atare, s-a considerat că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 35 din legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

utilitate publică.

S-a apreciat de asemenea că

declarația notarială depusă, dată la 10 octombrie 2003 de reclamanta născută în

anul 1919, de a nu construi pe teren fără obținerea avizelor de la societățile

de apă și telefonie, nu poate conduce la admiterea acțiunii.

Apelul declarat de reclamantă prin

același avocat a fost admis de Curtea de apel Timișoara, secția civilă, prin

decizia nr. 742 din 23 aprilie 2004.

S-a admis în parte acțiunea, s-a

dispus dezmembrarea C.F. Timișoara, creându-se top 30652/2 cu suprafața de 200 mp

teren construcții, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate al

reclamantei ca moștenitoare a fostei proprietare.

S-a apreciat în motivare, în urma

efectuării unui supliment la raportul de expertiză, că sunt îndeplinite

condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru a fi retrocedată reclamantei

suprafața de 200 mp teren, care a rămas neutilizat în urma exproprierii dispuse

în anul 1986 pentru utilitate publică.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal Consiliul local Timișoara și primarul au declarat recurs, prin care au

invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că în mod greșit a fost interpretat actul dedus judecății ca fiind o

cerere în retrocedare potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, o astfel de

acțiune fiind inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În plus, este necontestat că scopul

exproprierii a fost atins, fiind construite blocurile de locuințe și spațiile

comerciale, lucrările de utilitate publică pentru acre terenul surorii

reclamantei s-a expropriat în anul 1986.

Prin întâmpinarea formulată de

avocat P.A.G. în numele reclamantei s-a solicitat respingerea recursului. S-a

depus în copie conformă Decretul nr. 354/1986 și, anexa acestuia, de unde

rezultă că de la patru persoane, H.E., G.R., F.I. și K.E., s-a expropriat

suprafața de 285 mp teren.

Recursul este fondat, urmând a fi admis, cu

consecința modificării deciziei recurate, a respingerii apelului reclamantei

împotriva sentinței de fond, a cărei soluție de respingere a acțiunii este

corectă, dar cu următoarea motivarea.

Imobilul în litigiu a fost

expropriat pentru utilitate publică în anul 1986, scopul exproprierii fiind

atins prin construirea unui ansamblu de blocuri de locuințe și spații

comerciale.

Reclamanta este sora uneia dintre

cele patru persoane care au fost expropriate.

Calitatea de moștenitoare i-a fost

atestată după aproape 10 ani de la decesul fostei coproprietare a imobilului.

Indicând drept temei în drept al

acțiunii art. 480 C. civ., revendicarea de drept comun, reclamanta prin avocat

a solicitat în 6 ianuarie 2003 retrocedarea întregii suprafețe de teren de 285 mp

ce fusese expropriată de la cei patru coproprietari.

Încă prin întâmpinarea depusă la

fond, pârâtul a învederat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

cererile de natura celei din speță trebuie să urmeze procedura notificării,

prevăzute de acest act normativ.

Atât instanța de fond, cât și cea de

apel au considerat însă că acțiunea trebuie soluționată prin prisma art. 35 din

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, soluțiile lor

diferite rezultând din interpretarea diferită a probei cu expertiza tehnică

efectuată în cauză: dacă porțiunea de teren rămasă între blocuri este sau nu

afectată de rețele de utilitate publică (apă, electricitate, cabluri

telefonice).

Acest mod de interpretare este

greșit, fiind ca atare incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Într-adevăr, deși art. 35 din legea

nr. 33/1994 potrivit cu care dacă bunurile imobile expropriate nu au fost

utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de

la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot

să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate

publică, nu a fost în mod formal abrogat, el poate fi considerat ca o măsură

reparatorie incipientă a legiuitorului de la 1994 de restituire a unor bunuri

imobile care fuseseră expropriate anterior intrării lui în vigoare. Scopul

principal al actului normativ în ansamblu este însă, evident, acela de a

reglementa pentru viitor procedura de urmat în cazul exproprierilor, dovadă

fiind titlul, Lege privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Reglementarea de ansamblu a

problemei retrocedărilor imobiliare pentru bunurile preluate de stat în

perioada anterioară anului 1990 a fost realizată prin Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945–22 decembrie 1989.

În această lege specială, în vigoare

de la 14 februarie 2001, la capitolul II.

„Restituirea în natură sau măsuri

reparatorii prin echivalent”, un amplu articol, art. 11 din Legea nr. 10/2001,

republicată, este dedicat problemei restituirii imobilelor expropriate.

Cum la data formulării acțiunii,

anul 2003, legea specială de reparație era, și este, în vigoare, cauza nu mai

putea fi analizată prin prisma dreptului comun al acțiunii în revendicare.

În acest sens sunt și dispozițiile

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia, care acordă dreptul de revendicare a bunurilor preluate de

stat dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Cum în speță, terenul revendicat a

intrat în proprietatea statului, retrocedarea potrivit principiului

specialia

generalis derogant

, poate fi solicitată, în natură sau prin echivalent,

conform art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În consecință, fiind încălcate

dispozițiile legale anterior enunțate, decizia este nelegală, motiv de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât soluția respingerii pronunțată

de instanța de fond este corectă, sentința va fi menținută, dar cu substituirea

motivării, în sensul considerațiilor ce preced.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul local al

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 742 din 23 aprilie 2004 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă, modifică decizia recurată în sensul că respinge

ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.A.M. împotriva sentinței nr. 1040 P

din 16 octombrie 2003. Tribunalului Timiș, secția civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4948/2003
Ședința publică de la 25 noiembrie 2003 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 935/14 noiembrie 2001 a respins acțiunea având ca obiect constatarea
ÎCCJ 2005-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9667/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 803 din 22 ianuarie 1999, reclamanta B.M.V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local a
ÎCCJ 2008-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3882/2008
ului Timișoara. A mai constatat că autorii reclamantului au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și ca urmare prin decizia nr. 2112 din 20 octombrie 2003 emisă de Consiliul Județean Timișoara s-a trecut în proprietatea numiților C
ÎCCJ 2013-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5621/2013
nr. 19 din 08 iunie 1995 a Curții de Apel Timișoara, pe strada H. colț cu strada L., teren liber de orice construcții. Instituția Prefectului Județului Timiș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației invocând lip
ÎCCJ 2003-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1948/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7211/1999, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, pentru ca, prin
Sursă