ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3602/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță înregistrată la data de 21 martie 2004 la Tribunalul Hunedoara,

reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții F.C.N., G.M.C. și SC C.E.S.

SRL Deva, excluderea pârâților persoane fizice din SC C.E.S. SRL, în temeiul art.

217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată; continuarea existenței

societății sub forma societății cu răspundere limitată cu unic asociat;

revocarea pârâților persoane fizice din funcția de administratori și obligarea

lor să-i predea reclamantei toate registrele și actele societății.

Pârâții persoane fizice, au formulat

întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea

acțiunii reclamantei și sub aspect reconvențional, excluderea acesteia din

societate pentru daune importante aduse societății.

Prin sentința nr. 2199 din data de 7

octombrie 2004, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ, admite acțiunea introductivă formulată de reclamantă și în

consecință dispune excluderea pârâților din SC C.E.S. SRL și continuarea

societății sub forma societății cu răspundere limitată cu unic asociat,

obligând pe pârâți să predea reclamantei registrele și actele societății.

Prin aceeași sentință, instanța

fondului respinge cererea reconvențională formulată de pârâții persoane fizice

și totodată respinge excepția nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 31

din actul constitutiv al societății, invocată de reclamantă. Obligă pârâții la

plata sumei de 40.861.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din probele cu înscrisuri, martori și expertiză contabilă administrate

că pârâții au lucrat în lunile mai-iunie 2003 cu personal angajat fără contract

individual de muncă, retribuirea fiind efectuată cu sume de bani ce nu au fost

înregistrate în contabilitate și pentru care nu s-au semnat documente

justificative.

Totodată instanța reține că pârâții

au contractat un împrumut la B.C.R. fără aprobarea adunării generale și deși

societatea avea datorii, aceștia și-au recuperat în întregime sumele de bani cu

care au creditat societatea. Că, această stare de fapt a condus la o

imposibilitate de colaborare între părți, în calitate de asociați, ceea ce a

afectat bunul mers al societății.

În ce privește cererea

reconvențională, instanța a constatat că este lipsită de îndreptățire, deoarece

art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată nu prevede posibilitatea excluderii

dintr-o societate cu răspundere limitată a asociatului care nu are calitatea de

administrator, ori, reclamanta nu a avut această calitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta G.M.C., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie,

susținând în acest sens că prima instanță a comis o gravă eroare în aprecierea

probelor administrate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 7/ A pronunțată

la data de 14 ianuarie 2005, admite apelul declarat de pârâtă, schimbă în parte

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei P.S.

și înlătură dispoziția privind reducerea numărului de asociați la un singur

asociat și obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată din

prima instanță, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În considerentele deciziei, instanța

de apel reține că pârâta G.M.C. nu a comis nici o faptă de fraudare a

societății în sensul prevederilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990

republicată, astfel cum a constatat prima instanță printr-o interpretare

greșită a probelor dosarului.

Instanța de apel constată din

examinarea probelor administrate că în ce privește creditul bancar contractat

de cei doi pârâți-administratori, acesta a fost utilizat efectiv în interesul

societății în vederea achitării unor bunuri imobile achiziționate de societate,

iar condițiile de rambursare a creditului nu au fost păgubitoare, ci

dimpotrivă, având în vedere dobânda de 4,55 % pe an contractată.

Referitor la retragerea sumelor

personale folosite de pârâți la creditarea societății, nu rezultă din expertiza

contabilă efectuată că au fost restituite sume în plus față de cele avansate.

Cu privire la încadrarea de personal

fără contract, instanța de apel reține că aceste abateri nu pot fi atribuite

pârâtei apelante, întrucât în perioada mai-iulie 2003 a lipsit din societate

din motive medicale, administrarea societății fiind realizată exclusiv de

pârâtul F.C.N., conform celor stabilite prin actul adițional la statutul

societății.

În contra acestei decizii au

declarat recurs, în termen legal, reclamanta P.S. și pârâta G.M.C.

Reclamanta și-a întemeiat recursul

pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, susținând

în esență următoarele:

- cei doi pârâți administratori au

comis fraudă în dauna societății prin aceea că nu au evidențiat în

contabilitate sumele încasate pentru comenzile de produse la punctul de lucru C.A.;

- în perioada mai-iulie 2003, au

folosit personal fără contract individual de muncă, personal ce a fost

retribuit cu sume de bani ce nu au fost înregistrate în contabilitate;

- în perioada mai-august 2003,

pârâta G.C.M. a fost în concediu medical timp de o lună, astfel că nu poate fi

exonerată de activitatea evaționistă pentru întreaga perioadă, iar potrivit

declarațiilor martorilor audiați, pârâta a cunoscut și avizat activitatea

ilicită desfășurată în această perioadă;

- pârâtul F.C. în cursul anului 2003

a retras din contul societății, cu concursul direct al pârâtei G.M.C., suma de

339.474.991 lei, reprezentând restituire împrumut, în condițiile în care

creditul dat societății a fost de numai 98.685.282 lei;

- cei doi pârâți, administratori au

utilizat semnătura socială, în scopuri străine interesului social, contractând

la B.C.R. un împrumut împovărător pentru societate.

Recurenta reclamantă solicită,

urmare admiterii recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de

instanța de apel cu consecința modificării deciziei apelate și respingerii apelului

formulat de pârâta G.M.C.

Pârâta reclamantă G.M.C. critică

decizia instanței de apel sub aspectul menținerii dispoziției din sentința

fondului referitoare la revocarea sa din funcția de administrator al SC C.E.S.

SRL, susținând că instanța de apel a omis să-și motiveze soluția sub acest

aspect.

Referitor la recursul reclamantei,

prin întâmpinarea depusă la data de 31 mai 2005, pârâta recurentă solicită

respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă P.S. depune la

data de 3 iunie 2005 întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a

recursului pârâtei-recurente și menținerea dispoziției referitoare la revocarea

acesteia din funcția de administrator, dispoziție hotărâtă în adunarea generală

a asociaților din data de 6 noiembrie 2004, cu votul unanim al acestora.

Asupra recursurilor:

1) Recursul declarat de

recurenta-reclamantă este nefondat, ipoteza art. 304 pct. 10 nu este

îndeplinită.

Recurenta, așa cum afirmă in terminus

în argumentarea recursului, invocă stabilirea unei alte situații de fapt decât

cea reținută de instanța de apel.

Prin urmare, criticile sale vizează

netemeinicia deciziei atacate sub aspectul constatărilor pe situații de fapt,

care scapă controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului,

instituită prin art. 304 C. proc. civ.

Constatările pe situații de fapt

constituie atributul exclusiv al fondului sau apelului, dat fiind caracterul

său esențialmente devolutiv.

Așa fiind, recursul recurentei

reclamante va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

2) Cu privire la recursul

pârâtei-recurente G.M.C., Curtea va lua act, potrivit art. 246 alin. (2) C.

proc. civ., de declarația acesteia de renunțare la judecata recursului, făcută

personal în ședința publică de la data de 14 iunie 2005.

3) Referitor la cheltuielile de

judecată solicitate de ambele părți, în dublă calitate de recurente și

intimate, în raport de soluția adoptată și având în vedere prevederile art. 274

alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 246 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va compensa

cheltuielile de judecată suportate de părți, constatând că recurenta pârâtă

datorează recurentei reclamante cheltuieli de judecată urmare renunțării la

judecata recursului său, renunțare făcută după comunicarea cererii de recurs,

iar recurenta reclamantă datorează cheltuieli de judecată pârâtei intimate,

urmare respingerii recursului declarat de aceasta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta P.S., împotriva deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Ia act de renunțarea recurentei

pârâte G.M.C. la judecata cererii de recurs, formulată împotriva aceleiași

decizii.

Compensează cheltuielile de

judecată.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2005.