ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3602/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la data de 21 martie 2004 la Tribunalul Hunedoara, reclamanta P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții F.C.N., G.M.C. și SC C.E.S. SRL Deva, excluderea pârâților persoane fizice din SC C.E.S. SRL, în temeiul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată; continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu unic asociat; revocarea pârâților persoane fizice din funcția de administratori și obligarea lor să-i predea reclamantei toate registrele și actele societății. Pârâții persoane fizice, au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei și sub aspect reconvențional, excluderea acesteia din societate pentru daune importante aduse societății.

Prin sentința nr. 2199 din data de 7 octombrie 2004, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, admite acțiunea introductivă formulată de reclamantă și în consecință dispune excluderea pârâților din SC C.E.S. SRL și continuarea societății sub forma societății cu răspundere limitată cu unic asociat, obligând pe pârâți să predea reclamantei registrele și actele societății. Prin aceeași sentință, instanța fondului respinge cererea reconvențională formulată de pârâții persoane fizice și totodată respinge excepția nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 31 din actul constitutiv al societății, invocată de reclamantă. Obligă pârâții la plata sumei de 40.861.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din probele cu înscrisuri, martori și expertiză contabilă administrate că pârâții au lucrat în lunile mai-iunie 2003 cu personal angajat fără contract individual de muncă, retribuirea fiind efectuată cu sume de bani ce nu au fost înregistrate în contabilitate și pentru care nu s-au semnat documente justificative. Totodată instanța reține că pârâții au contractat un împrumut la B.C.R. fără aprobarea adunării generale și deși societatea avea datorii, aceștia și-au recuperat în întregime sumele de bani cu care au creditat societatea. Că, această stare de fapt a condus la o imposibilitate de colaborare între părți, în calitate de asociați, ceea ce a afectat bunul mers al societății.

În ce privește cererea reconvențională, instanța a constatat că este lipsită de îndreptățire, deoarece art. 217 din Legea nr. 31/1990, republicată nu prevede posibilitatea excluderii dintr-o societate cu răspundere limitată a asociatului care nu are calitatea de administrator, ori, reclamanta nu a avut această calitate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta G.M.C., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în acest sens că prima instanță a comis o gravă eroare în aprecierea probelor administrate. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 7/ A pronunțată la data de 14 ianuarie 2005, admite apelul declarat de pârâtă, schimbă în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâtei P.S.

și înlătură dispoziția privind reducerea numărului de asociați la un singur asociat și obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată din prima instanță, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate. În considerentele deciziei, instanța de apel reține că pârâta G.M.C. nu a comis nici o faptă de fraudare a societății în sensul prevederilor art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată, astfel cum a constatat prima instanță printr-o interpretare greșită a probelor dosarului. Instanța de apel constată din examinarea probelor administrate că în ce privește creditul bancar contractat de cei doi pârâți-administratori, acesta a fost utilizat efectiv în interesul societății în vederea achitării unor bunuri imobile achiziționate de societate, iar condițiile de rambursare a creditului nu au fost păgubitoare, ci dimpotrivă, având în vedere dobânda de 4,55 % pe an contractată.

Referitor la retragerea sumelor personale folosite de pârâți la creditarea societății, nu rezultă din expertiza contabilă efectuată că au fost restituite sume în plus față de cele avansate. Cu privire la încadrarea de personal fără contract, instanța de apel reține că aceste abateri nu pot fi atribuite pârâtei apelante, întrucât în perioada mai-iulie 2003 a lipsit din societate din motive medicale, administrarea societății fiind realizată exclusiv de pârâtul F.C.N., conform celor stabilite prin actul adițional la statutul societății. În contra acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanta P.S. și pârâta G.M.C. Reclamanta și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, susținând în esență următoarele: - cei doi pârâți administratori au comis fraudă în dauna societății prin aceea că nu au evidențiat în contabilitate sumele încasate pentru comenzile de produse la punctul de lucru C.A.; - în perioada mai-iulie 2003, au folosit personal fără contract individual de muncă, personal ce a fost retribuit cu sume de bani ce nu au fost înregistrate în contabilitate; - în perioada mai-august 2003, pârâta G.C.M. a fost în concediu medical timp de o lună, astfel că nu poate fi exonerată de activitatea evaționistă pentru întreaga perioadă, iar potrivit declarațiilor martorilor audiați, pârâta a cunoscut și avizat activitatea ilicită desfășurată în această perioadă; - pârâtul F.C.

în cursul anului 2003 a retras din contul societății, cu concursul direct al pârâtei G.M.C., suma de 339.474.991 lei, reprezentând restituire împrumut, în condițiile în care creditul dat societății a fost de numai 98.685.282 lei; - cei doi pârâți, administratori au utilizat semnătura socială, în scopuri străine interesului social, contractând la B.C.R. un împrumut împovărător pentru societate. Recurenta reclamantă solicită, urmare admiterii recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel cu consecința modificării deciziei apelate și respingerii apelului formulat de pârâta G.M.C. Pârâta reclamantă G.M.C.

critică decizia instanței de apel sub aspectul menținerii dispoziției din sentința fondului referitoare la revocarea sa din funcția de administrator al SC C.E.S. SRL, susținând că instanța de apel a omis să-și motiveze soluția sub acest aspect. Referitor la recursul reclamantei, prin întâmpinarea depusă la data de 31 mai 2005, pârâta recurentă solicită respingerea acestuia ca nefondat. Recurenta-reclamantă P.S. depune la data de 3 iunie 2005 întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei-recurente și menținerea dispoziției referitoare la revocarea acesteia din funcția de administrator, dispoziție hotărâtă în adunarea generală a asociaților din data de 6 noiembrie 2004, cu votul unanim al acestora.

Asupra recursurilor: 1) Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, ipoteza art. 304 pct. 10 nu este îndeplinită. Recurenta, așa cum afirmă in terminus în argumentarea recursului, invocă stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel. Prin urmare, criticile sale vizează netemeinicia deciziei atacate sub aspectul constatărilor pe situații de fapt, care scapă controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului, instituită prin art. 304 C. proc. civ. Constatările pe situații de fapt constituie atributul exclusiv al fondului sau apelului, dat fiind caracterul său esențialmente devolutiv. Așa fiind, recursul recurentei reclamante va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. 2) Cu privire la recursul pârâtei-recurente G.M.C., Curtea va lua act, potrivit art. 246 alin. (2) C. proc. civ., de declarația acesteia de renunțare la judecata recursului, făcută personal în ședința publică de la data de 14 iunie 2005. 3) Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de ambele părți, în dublă calitate de recurente și intimate, în raport de soluția adoptată și având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 246 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va compensa cheltuielile de judecată suportate de părți, constatând că recurenta pârâtă datorează recurentei reclamante cheltuieli de judecată urmare renunțării la judecata recursului său, renunțare făcută după comunicarea cererii de recurs, iar recurenta reclamantă datorează cheltuieli de judecată pârâtei intimate, urmare respingerii recursului declarat de aceasta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta P.S., împotriva deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Ia act de renunțarea recurentei pârâte G.M.C. la judecata cererii de recurs, formulată împotriva aceleiași decizii. Compensează cheltuielile de judecată. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.