ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1835/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49/ F din 11 mai 2005 a Tribunalului Vâlcea, au fost condamnați, la câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 11 alin. (2), art. 75 lit. c) și art. 74 lit. a) C. pen., inculpații: - E.V.; - N.M. s-a dispus ca cei doi inculpați să execute pedepsele în condiții privative de libertate. Tot astfel, prin aceeași sentință a fost condamnat, la un închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 99 și art. 109 C. pen., inculpatul minor: - E.A., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 și art. 110 1 C. proc.

pen. Au fost obligați inculpații, în solidar, minorul și cu părțile responsabile civilmente E.I. și E.G., să plătească despăgubiri părții civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea, suma de 435.700.000 lei, iar părții civile SC E. SA Oltenia, filiala Râmnicu Vâlcea, suma de 233.031.688 lei. În fine, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut: Inculpații locuiesc la periferia orașului Râmnicu Vâlcea, nu sunt încadrați în muncă, provin din familii numeroase și cu posibilități materiale reduse. Pentru a suplini veniturile, aceștia s-au hotărât să sustragă diferite piese, componente electrice și alte materiale de la Stația de pompare a apei Râureni care se află în conservare, fără să aibă asigurată paza.

Astfel, începând cu luna mai 2003 și până în septembrie același an, cei trei inculpați, în mai multe rânduri, au pătruns prin efracție în incinta stației de pompare de unde au sustras componente electrice, constând în cabluri, rotoare și statoare electromotoare, materiale feroase, ulei de la transformatoarele electrice, bunuri pe care le-au comercializat la persoane fizice sau la centre de colectare. Bunurile sustrase aparțineau părților civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea și SC E. SA Râmnicu Vâlcea, aducân-du-se, primei părți, un prejudiciu de 436.700.000 lei, iar, iar secundei de 223.031.688 lei. În drept, faptele inculpaților au fost încadrate în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) și i) și art. 3 lit. c) C. pen.

S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată precum și a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracțiunea continuată precum și a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., dar și a dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., pentru cei doi inculpați majori care au săvârșit fapta împreună cu un minor. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile art. 72 C. pen., apreciindu-se că în favoarea inculpaților pot fi reținute circumstanțe atenuante, în raport de buna conduită avută anterior săvârșirii infracțiunilor cât și pe parcursul procesului penal. În cazul inculpaților majori, s-a dispus ca executarea pedepselor să se facă în condiții de penitenciar, iar pentru inculpatul minor s-a apreciat că finalitatea pedepsei poate fi atinsă prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței au formulat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că încadrarea juridică nu este corectă, deoarece nu sunt realizate condițiile prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în sensul că bunurile sustrase nu reprezentau componente ale rețelelor electrice, așa cum prevede textul, ci materiale comune din care se „îndestulau cetățenii din zonă”. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia penală nr. 29/ A/MF din 13 decembrie 2005, au fost admise apelurile formulate de inculpații E.V., N.M. și E.A. împotriva sentinței penale nr. 49/ F din 11 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea. A desființat, în parte, sentința în sensul că a redus de la 436.700.000 lei, la 155.475.000 lei, despăgubirile acordate părții civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea, și de la 223.031.688 lei, la 206.698.000 lei, despăgubirile civile acordate părții civile SC E. SA Râmnicu Vâlcea.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. S-a constatat că apelurile sunt fondate și că trebuie admise, ca atare, deoarece prejudiciile stabilite de prima instanță nu sunt corecte. Prima instanță a reținut corect starea de fapt, constând în aceea că, în perioada mai – septembrie 2003, cei trei inculpați au sustras, în mod repetat, de la Stația de pompare a apei Râureni, ce aparține părții civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea componente electrice precum și alte materiale proprietatea acesteia, cât și a părții civile SC E. SA Râmnicu Vâlcea. Dar prejudiciile cauzate acestor părți civile nu au fost corect cuantificate, astfel că instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor sustrase.

Sub acest aspect, expertul R.G., în raportul de expertiză tehnică întocmit, evaluează bunurile sustrase de la partea civilă SC A. SA Râmnicu Vâlcea la 155.475.000 lei, iar de la SC E. SA Râmnicu Vâlcea la 206.698.000 lei. Expertul a avut în vedere la stabilirea valorii bunurilor gradul de uzură tehnică și morală a acestora, prejudiciile urmând a reprezenta doar starea în care se aflau în momentul sustragerii.

Susținerea apelanților, privitoare la imposibilitatea reținerii variantei agravate a infracțiunii de furt – art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., motivat de faptul că bunurile sustrase nu constituiau componente ale rețelelor electrice, este infirmată de actele întocmite în cauză, respectiv de actul intitulat „listă materiale electrice ce au fost sustrase de la Stația de pompare Râureni, în care sunt specificate componente ale rețelelor electrice, în sensul dispozițiilor art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., respectiv cabluri electrice, elemente de siguranță, conductor conexiuni, întrerupător, contactor, releu termic etc. Rezultă că încadrarea juridică a fost corect făcută de prima instanță, inclusiv în varianta agravată prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că aceasta a fost corect făcută de prima instanță, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de împrejurările în care au fost săvârșite faptele și de persoana inculpaților. Prima instanță a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de textele de lege încriminatoare, dând astfel eficiență dispozițiilor privitoare la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților. A schimba în modalitatea de executare prin suspendarea sub supraveghere, ar însemna ca pedepsele să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Prin urmare, se vor admite apelurile în sensul precizat, în temeiul dispozițiilor legii, prin desființarea, în parte a sentinței și obligării inculpaților la plata prejudiciilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit, respectiv 155.475.000 lei, pentru partea civilă SC A. SA Râmnicu Vâlcea și 206.698.000 lei, pentru partea civilă SC E. SA Râmnicu Vâlcea.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri partea civilă SC A. și inculpații E.V. și N.M. Prin recursul declarat, partea civilă menționată a criticat decizia pentru că, pe baza expertizei tehnice efectuate, fără citarea sa legală, s-a modificat cuantumul despăgubirilor ce i s-au acordat, în sensul reducerii lor. Inculpații, prin recursurile lor au susținut că fapta inculpaților a fost greșit încadrată și în prevederile art. 209 alin. (3) C. pen. și că în orice caz, chiar dacă încadrarea juridică ar fi corectă, modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, ar fi inadecvată. Recursurile sunt nefondate. Contrar susținerilor părții civile SC A. SA, expertul tehnic, ing.

R.G. a depus la dosar, scrisoarea înregistrată la registratura părții civile prin care încerca să participe la cercetarea la fața locului pentru întocmirea raportului de expertiză, în ziua de 21 martie 2005, ora 10. Invitația menționată infirmă susținerea părții civile că n-ar fi fost anunțată de efectuarea expertizei și că, deci, n-ar fi putut să-și facă apărările cu privire la prejudiciu, încât, expertiza efectuată în dosar, îi este deplin opozabilă. În atare situație, recursul declarat de partea civilă apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare. Tot nefondate sunt și recursurile inculpaților. Agravanta prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen. a fost, în mod corect, reținută în încadrarea juridică a faptei, bunurile sustrase, fiind componente ale unor rețele electrice.

Pe de altă parte, individualizarea făcută în speță, este corectă, neimpunându-se schimbarea modalității de executare pentru a nu se afecta realizarea scopului pedepsei. În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească toate recursurile declarate în speță, ca nefondate, și să le respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariilor de avocați pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC A. SA și inculpații E.V. și N.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2006.