ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1835/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/ F din

11 mai 2005 a Tribunalului Vâlcea, au fost condamnați, la câte 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208, art. 209 alin.

(1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 11 alin. (2), art. 75

lit. c) și art. 74 lit. a) C. pen., inculpații:

- E.V.;

- N.M. s-a dispus ca cei doi

inculpați să execute pedepsele în condiții privative de libertate.

Tot astfel, prin aceeași sentință a

fost condamnat, la un închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută

de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. c), cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 99 și art. 109 C. pen.,

inculpatul minor:

- E.A., dispunându-se suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 86

1

și art. 110

1

C. proc. pen.

Au fost obligați inculpații, în

solidar, minorul și cu părțile responsabile civilmente E.I. și E.G., să

plătească despăgubiri părții civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea, suma de 435.700.000

lei, iar părții civile SC E. SA Oltenia, filiala Râmnicu Vâlcea, suma de

233.031.688 lei.

În fine, inculpații au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Spre a hotărî astfel, în fapt, prima

instanță a reținut:

Inculpații locuiesc la periferia

orașului Râmnicu Vâlcea, nu sunt încadrați în muncă, provin din familii

numeroase și cu posibilități materiale reduse.

Pentru a suplini veniturile, aceștia

s-au hotărât să sustragă diferite piese, componente electrice și alte materiale

de la Stația de pompare a apei Râureni care se află în conservare, fără să aibă

asigurată paza.

Astfel, începând cu luna mai 2003 și

până în septembrie același an, cei trei inculpați, în mai multe rânduri, au

pătruns prin efracție în incinta stației de pompare de unde au sustras componente

electrice, constând în cabluri, rotoare și statoare electromotoare, materiale

feroase, ulei de la transformatoarele electrice, bunuri pe care le-au

comercializat la persoane fizice sau la centre de colectare.

Bunurile sustrase aparțineau

părților civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea și SC E. SA Râmnicu Vâlcea,

aducân-du-se, primei părți, un prejudiciu de 436.700.000 lei, iar, iar secundei

de 223.031.688 lei.

În drept, faptele inculpaților au

fost încadrate în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a)

și i) și art. 3 lit. c) C. pen. S-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen., privind infracțiunea continuată precum și a dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen., privind infracțiunea continuată precum și a dispozițiilor art. 74 lit.

a) și c) C. pen., dar și a dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen., pentru cei

doi inculpați majori care au săvârșit fapta împreună cu un minor.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

în raport de criteriile art. 72 C. pen., apreciindu-se că în favoarea

inculpaților pot fi reținute circumstanțe atenuante, în raport de buna conduită

avută anterior săvârșirii infracțiunilor cât și pe parcursul procesului penal.

În cazul inculpaților majori, s-a dispus ca executarea pedepselor să se facă în

condiții de penitenciar, iar pentru inculpatul minor s-a apreciat că

finalitatea pedepsei poate fi atinsă prin suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei.

Împotriva sentinței au formulat apel

inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că

încadrarea juridică nu este corectă, deoarece nu sunt realizate condițiile

prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în sensul că bunurile sustrase

nu reprezentau componente ale rețelelor electrice, așa cum prevede textul, ci

materiale comune din care se „îndestulau cetățenii din zonă”.

Curtea de Apel Pitești, secția penală,

prin decizia penală nr. 29/ A/MF din 13 decembrie 2005, au fost admise

apelurile formulate de inculpații E.V., N.M. și E.A. împotriva sentinței penale

nr. 49/ F din 11 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

A desființat, în parte, sentința în

sensul că a redus de la 436.700.000 lei, la 155.475.000 lei, despăgubirile

acordate părții civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea, și de la 223.031.688 lei, la

206.698.000 lei, despăgubirile civile acordate părții civile SC E. SA Râmnicu

Vâlcea.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

S-a constatat că apelurile sunt

fondate și că trebuie admise, ca atare, deoarece prejudiciile stabilite de

prima instanță nu sunt corecte.

Prima instanță a reținut corect

starea de fapt, constând în aceea că, în perioada mai – septembrie 2003, cei

trei inculpați au sustras, în mod repetat, de la Stația de pompare a apei

Râureni, ce aparține părții civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea componente electrice

precum și alte materiale proprietatea acesteia, cât și a părții civile SC E. SA

Râmnicu Vâlcea.

Dar prejudiciile cauzate acestor

părți civile nu au fost corect cuantificate, astfel că instanța de apel a

dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor sustrase.

Sub acest aspect, expertul R.G., în

raportul de expertiză tehnică întocmit, evaluează bunurile sustrase de la

partea civilă SC A. SA Râmnicu Vâlcea la 155.475.000 lei, iar de la SC E. SA

Râmnicu Vâlcea la 206.698.000 lei. Expertul a avut în vedere la stabilirea

valorii bunurilor gradul de uzură tehnică și morală a acestora, prejudiciile

urmând a reprezenta doar starea în care se aflau în momentul sustragerii.

Susținerea apelanților, privitoare

la imposibilitatea reținerii variantei agravate a infracțiunii de furt – art. 209

alin. (3) lit. c) C. pen., motivat de faptul că bunurile sustrase nu

constituiau componente ale rețelelor electrice, este infirmată de actele

întocmite în cauză, respectiv de actul intitulat „listă materiale electrice ce

au fost sustrase de la Stația de pompare Râureni, în care sunt specificate

componente ale rețelelor electrice, în sensul dispozițiilor art. 209 alin. (3) lit.

c) C. pen., respectiv cabluri electrice, elemente de siguranță, conductor

conexiuni, întrerupător, contactor, releu termic etc. Rezultă că încadrarea

juridică a fost corect făcută de prima instanță, inclusiv în varianta agravată

prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen.

Cu privire la individualizarea

judiciară a pedepselor, se constată că aceasta a fost corect făcută de prima

instanță, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de împrejurările

în care au fost săvârșite faptele și de persoana inculpaților.

Prima instanță a coborât pedepsele

sub minimul special prevăzut de textele de lege încriminatoare, dând astfel

eficiență dispozițiilor privitoare la circumstanțele atenuante reținute în

favoarea inculpaților.

A schimba în modalitatea de

executare prin suspendarea sub supraveghere, ar însemna ca pedepsele să nu-și

mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Prin urmare, se vor admite apelurile

în sensul precizat, în temeiul dispozițiilor legii, prin desființarea, în parte

a sentinței și obligării inculpaților la plata prejudiciilor stabilite prin

raportul de expertiză întocmit, respectiv 155.475.000 lei, pentru partea civilă

SC A. SA Râmnicu Vâlcea și 206.698.000 lei, pentru partea civilă SC E. SA

Râmnicu Vâlcea.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri partea civilă SC A. și inculpații E.V.

și N.M.

Prin recursul declarat, partea

civilă menționată a criticat decizia pentru că, pe baza expertizei tehnice

efectuate, fără citarea sa legală, s-a modificat cuantumul despăgubirilor ce i

s-au acordat, în sensul reducerii lor.

Inculpații, prin recursurile lor au

susținut că fapta inculpaților a fost greșit încadrată și în prevederile art. 209

alin. (3) C. pen. și că în orice caz, chiar dacă încadrarea juridică ar fi

corectă, modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, ar fi

inadecvată.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar susținerilor părții civile

SC A. SA, expertul tehnic, ing. R.G. a depus la dosar, scrisoarea înregistrată

la registratura părții civile prin care încerca să participe la cercetarea la

fața locului pentru întocmirea raportului de expertiză, în ziua de 21 martie

2005, ora 10.

Invitația menționată infirmă susținerea

părții civile că n-ar fi fost anunțată de efectuarea expertizei și că, deci,

n-ar fi putut să-și facă apărările cu privire la prejudiciu, încât, expertiza

efectuată în dosar, îi este deplin opozabilă.

În atare situație, recursul declarat

de partea civilă apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare.

Tot nefondate sunt și recursurile

inculpaților. Agravanta prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen. a fost,

în mod corect, reținută în încadrarea juridică a faptei, bunurile sustrase,

fiind componente ale unor rețele electrice.

Pe de altă parte, individualizarea

făcută în speță, este corectă, neimpunându-se schimbarea modalității de

executare pentru a nu se afecta realizarea scopului pedepsei.

În raport de cele arătate, Curtea va

trebui să privească toate recursurile declarate în speță, ca nefondate, și să

le respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementările referitoare

la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariilor de avocați pentru

apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă SC A. SA și inculpații E.V. și N.M. împotriva

deciziei penale nr. 29/ A din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

sumele de câte 100 RON, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 martie 2006.