ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4045/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 414 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Botoșani, dată în fond după casarea dispusă prin admiterea recursului în anulare promovat de P.G., a fost respinsă ca nefondată acțiunea prin care F.P.S., în prezent A.V.A.S., a solicitat obligarea pârâtelor SC E. SA Botoșani și SC L. SA Botoșani (rezultate din divizarea SC E. SA) la plata sumei de 1.899.727.281 lei cu titlu de dividende și daune moratorii pentru anul 1995. În urma refacerii expertizei dispuse cu ocazia casării, instanța de fond a reținut că SC E. SA, ulterior divizată în două societăți, nu a înregistrat profit pe anul 1995, bilanțul financiar prezentat în A.G.A.

din 9 aprilie 1996, nereflectând realitatea. Apelul declarat de A.V.A.S. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 226 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, criticile invocate în apel vizând concluziile expertizei, apreciată de instanță ca reflectând realitatea. Nemulțumită de această decizie A.V.A.S. a declarat recurs solicitând modificarea ei în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul admiterii apelului și schimbarea soluției de fond în sensul admiterii acțiunii. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă critică lipsa de rol activ a judecătorului în respectarea principiului contradictorialității procesului civil, părțile neavând posibilitatea să participe activ la prezentarea și dovedirea drepturilor lor în scopul aflării adevărului.

Mai mult, instanța a preluat o gravă eroare înscrisă în raportul de expertiză, neanalizându-se aplicarea dispozițiilor O.G. 13/1996 pe o perioadă de 3 ani în stabilirea profitului aferent anului 1995, apreciind că pârâta a realizat un profit de 4.705.974 mii lei. Pe lângă profitul ce i se cuvenea, era îndreptățită și în acordarea daunelor moratorii, în temeiul art. 43 C. com. Prin întâmpinare, intimatele au solicitat respingerea recursului, apreciind că prin criticile invocate recurenta nu dovedește că ar fi existat vreo probă hotărâtoare în dezvoltarea pricinii asupra căreia instanța să nu se fi pronunțat, iar dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., în care s-ar încadra criticile, au fost abrogate.

Cât privește expertiza, se apreciază că în mod corect s-a reținut că în bilanțul contabil pentru anul 1995 greșit s-a stabilit realizarea unui profit, fiind excluse majorările și penalitățile datorate bugetului de stat, restante la acea dată. Întrucât societatea nu achitase integral la 31 decembrie 1996 aceste datorii, ea nu a putut beneficia de scutirea acordată prin O.G. 13/1996. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. În mod neîntemeiat recurenta invocă lipsa de rol activ a judecătorului în soluționarea apelului și nerespectarea principiului contradictorialității, deoarece, din actele dosarului de apel rezultă că deși legal citată, această parte nu s-a prezentat la proces, solicitând judecata în lipsa sa.

În apel, deși nemulțumită de expertiza efectuată la fond și împotriva căreia formulase obiecțiuni, nu a solicitat suplimentarea probatoriului, înțelegând să critice numai concluziile expertizei. Instanța de apel a apreciat că ea este întocmită cu respectarea dispozițiilor legale, bilanțul contabil fiind cel ce încalcă O.G. 13/1996. Întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra expertizei, hotărâtoare în dezlegarea pricinii, critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este nefondată, motiv pentru care Curtea va respinge recursul ca nefondat, decizia din apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 226 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.