ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 3

mai 2005, Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul F.M., în baza art. 183 C.

pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

A fost dedusă reținerea din 2

decembrie 2004.

Inculpatul a fost obligat către

partea civilă F.M., prin curator F.A., la plata sumei de 500.000 lei cu titlu

de contribuție periodică lunară, până la majoratul acestuia, 8 decembrie 2008

precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că

soții, inculpat F.M. și victima F.S. sunt locuitori ai comunei Faraoni, jud. Bacău.

Pe fondul consumului exagerat de

băuturi alcoolice, victima F.S., își neglija în ultimii 2 ani activitățile

casnice, ceea ce constituia motiv de declanșare a unor situații conflictuale

între soți și care deseori se finalizau cu acte de violență din partea

inculpatului.

În data de 13 iunie 2004, inculpatul

F.M. împreună cu fiul său F.A. și numitul J.P. au sărbătorit în locuința inculpatului,

hramul Bisericii Sf. Anton, consumând 5 litri de vin după care, în după amiaza

aceleiași zile au mers la locuința numitului S.M., unde au rămas până în jurul

orelor 22,00.

Întors la domiciliu, inculpatul a

constatat că victima refuză să-i deschidă ușa pentru a intra în cameră și

revoltat de acest comportament, după ce a pătruns în interior, a lovit-o pe

soție de mai multe ori cu piciorul și cu pumnii, părăsind apoi încăperea.

În jurul orelor 4,00, fiul F.A.,

întors la domiciliu, și-a găsit mama în bucătărie, prezentând leziuni la față.

Întrebându-și tatăl dacă a exercitat

violențe asupra victimei, inculpatul a negat.

În aceeași zi, aproximativ orele 11,30,

cei doi fii, F.A. și F.M. au sesizat că mama lor nu mai reacționează, că a

încetat din viață.

Din Raportul medico-legal de

necropsie al S.J.M.L. Bacău, rezultă că moartea victimei F.S., 53 ani, a fost

violentă și s-a datorat șocului hemoragic, consecutiv hemoragiei interne prin

ruptură de mezenter din cadrul unui traumatism toraco-abdominal, care a

survenit la o persoană cu tare organice preexistente (ciroză hepatică

mecronodulară, miocardofibroză, etc.).

Leziunile au fost posibil produse

prin lovire – cădere, victima prezentând o îmbibație alcoolică în sânge de 1,35

gr. %

o

.

Victima a prezentat și fracturi

costale C.3 - C.4 - C.5 dreapta și C.3 stânga care sunt recente, putând data de

24–36 ore dar pot fi încadrate și într-un maxim de vechime de 4-7 zile față de

deces, posibil consecința unor căderi repetate, mai ales că victima era o

consumatoare cronică de alcool.

Comisia de avizare din cadrul I.M.L.

Iași a fost de acord cu concluziile raportului de necropsie, cu precizări:

leziunile s-au produs printr-un mecanism mixt de loviri și cădere, fiind

contemporane cu decesul; leziunile extremității cefalice sunt produse prin

lovire iar cele toracice și abdominale posibil și prin cădere, gravitatea lor

și decesul fiind favorizat de leziunile preexistente ale victimei.

În sfârșit, Comisia superioară

medico-legală din cadrul I.M.L. Mina Minovici București, constată că

multitudinea, morfologia și topografia leziunilor traumatice externe pledează

pentru producerea acestora prin loviri cu și de corpuri dure iar cele interne

s-au putut produce prin lovire cu corp dur și comprimarea toraco-abdominale,

acestea din urmă având rol tanato-generator.

Toate leziunile traumatice interne

și externe pot data din 12 iunie 2004, fiind exclusă producerea tuturor

acestora prin cădere sau căderi repetate.

Față de toate aceste precizări s-a

reținut că fapta inculpatului F.M. întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de vătămare cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul F.M. a declarat apel, criticând-o pentru greșita reținere a

situației de fapt, neexistând probe de vinovăție a sa, victima neputând deceda

din actul de violență pe care admite că l-a săvârșit și care a constat într-o

palmă, motiv pentru care a solicitat achitarea iar, în subsidiar reducerea

pedepsei prin acordarea de circumstanțe atenuante.

Prin decizia penală nr. 282 din 6

septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, constatând că instanța de fond a reținut corect situația de fapt,

din care rezultă că decesul victimei F.S. este consecința unor leziuni produse

prin loviri, confirmate medico-legal și că singura persoană care a agresat-o pe

victimă este inculpatul iar pedeapsa a fost bine individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpatul F.M., care, prin motivele scrise a

criticat hotărârile pentru greșita condamnare, neexistând dovezi că a exercitat

violențe față de victimă, singura probă fiind actul medico-legal, iar, în

subsidiar solicitând reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor

atenuante.

Prin concluziile scrise depuse de

apărător s-a criticat modul de administrare a actelor medico-legale, fără să fi

fost adusă la cunoștința inculpatului întrebările formulate, și relativitatea

concluziilor, prin formulări de genul „s-ar fi putut” și „pot”, ignorându-se

concluzia potrivit căreia „gravitatea leziunilor și decesul au fost favorizate

de leziunile preexistente ale victimei”.

Verificând hotărârile criticate pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată următoarele:

Recursul inculpatului se întemeiază

pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 și 14

C. proc. pen. și este fondat numai pentru greșita individualizare a pedepsei în

raport de prevederile art. 72 C. pen.

Așa cum rezultă din considerentele

hotărârilor, instanțele, de fond și apel, au reținut situația de fapt în

concordanță cu mijloacele de probă administrate, între care esențiale fiind

declarațiile fiului victimei și al inculpatului, F.A., ale vecinilor care au

relatat modul de conviețuire în familia inculpatului, cu deosebire frecvența

mare a consumului de alcool de către victimă, actele medico-legale și

declarațiile inculpatului, care a recunoscut că, în seara de 12 iunie 2004,

enervat de refuzul soției de a-i deschide ușa, după ce a pătruns în locuință

i-a dat victimei a palmă determinând căderea acesteia pe colțul plitei de la

sobă, de care s-a lovit.

Procedura administrării actelor

medico-legale, respectiv a Raportului medico-legal de necropsie, avizul

Comisiei din cadrul I.M.L. Iași – avizul C.S.M.L. de pe lângă I.M.L. Mina

Minovici București, a fost cea legală, Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină

legală prevăzând această succesiune în elaborarea din punct de vedere

științific a concluziilor medico-legale.

Inculpatului F.M. i-au fost aduse la

cunoștință pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia prezentării materialului

de urmărire penală concluziile tuturor actelor medico-legale, acesta neavând de

formulat cereri noi sau obiecții.

Pe de altă parte, este neîntemeiată

și critica potrivit căreia nu s-a ținut seama în cauză de preexistența unor

afecțiuni ale victimei care au favorizat gravitatea leziunilor ulterioare și

decesul acesteia. Instanța de apel a analizat probațiunea avută în vedere de

instanța de fond și a constatat, întemeiat, că în cadrul acesteia se află și

Raportul medico-legal de necropsie și avizul Comisiei din cadrul I.M.L. Iași,

care in terminis, precizează rolul favorizant al leziunilor preexistente ale

victimei, comentând, însă, prin propriile considerente, că existența acestora

nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului.

Această interpretare dată de

instanța de apel este corectă, fiind stabilit că atâta timp cât o condiție, cum

este, în cauză, lovirea victimei și producerea unor leziuni care devin

tanatogeneratoare pe fondul unor leziuni preexistente ale victimei, a

contribuit „sine qua non” la producerea unui rezultat, implicit acea condiție

constituie una din cauzele rezultatului.

Fără tarele organice preexistente

(ciroza hepatică, miocardofibroză) ale victimei, cunoscute de inculpat,

leziunile produse prin violențele acestuia din urmă nu ar fi cauzat, probabil,

moartea sus-numitei însă este cert că fără acțiunile violente ale inculpatului,

moartea victimei nu s-ar fi produs sau în orice caz, nu ar fi survenit atunci

și în acele împrejurări.

Așa cum s-a arătat, recursul

inculpatului F.M. este, însă, fondat pentru greșita individualizare a pedepsei.

Atât împrejurările săvârșirii

faptei, sus-menționate, cât și cele privitoare la persoana inculpatului, având

în vedere caracterizările de la autoritățile locale și declarațiile

concetățenilor referitoare la conduita bună a făptuitorului în colectivitate și

lipsa antecedentelor penale, se impune să fie valorificate la semnificația lor

reală, în concurs cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 72 C. pen., între care fiind și gradul ridicat de pericol

social al infracțiunii săvârșite.

Curtea constată că aplicarea unei

pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege asigură realizarea atât a

funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii cât și a scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, recursul inculpatului

F.M. va fi admis și, casând hotărârile atacate, se va proceda în rejudecare la

o nouă individualizare a pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 282 din 6 septembrie 2005 a

Curții de Apel Bacău.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 225 din 3 mai 2005 Tribunalului Bacău, numai cu privire la

individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., pe care o reduce de

la 6 ani la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

martie 2006.