ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2646/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 353 din 26

octombrie 2005 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

183 C. pen., text în baza căruia inculpatul Ș.C., la 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen., s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus din pedeapsa

aplicată, reținerea preventivă de la 8 mai 2005, la zi.

A fost obligat inculpatul la 4.159

lei RON cu dobânda legală către partea civilă C.A.S. Mehedinți și la 800 lei

RON, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, reprezentând onorar

pentru apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul Ș.C., locuia împreună cu

mama sa, victima Ș.M. în satul Jidoștița și datorită consumului de alcool,

între aceștia existau dese neînțelegeri.

În ziua de 5 ianuarie 2005, în jurul

orelor 18,00, inculpatul a mers în camera unde se afla mama sa cu care s-a

certat, după care a început să o lovească cu pumnii și picioarele, lăsând-o

căzută la pământ între cele două paturi din cameră.

A doua zi, victima a strigat după

ajutor, fiind auzită de vecinii săi, martorii G.S., S.I. și S.V., care au luat

măsuri ca aceasta să fie transportată la spital, unde a decedat la 9 martie

2005.

S-a reținut că, din raportul de

constatare medico-legal, rezultă că victima la internare în spital a prezentat

echimoze și plăgi pe întreaga suprafață a corpului, traumatism cranio-cerebral

acut, fractură cubitus și fractură col femural drept, moartea a fost violentă

și s-a datorat șocului septic, consecința unei bronho-pneumonii cu pleurezie și

escare suprainfectate, complicație apărută în evoluția leziunilor din 5

ianuarie 2005.

S-a mai reținut că inculpatul prin

actele de violență exercitate asupra victimei, nu a urmărit moartea acesteia.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social al

infracțiunii comise, consecințele grave produse, recunoașterea inculpatului,

regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, comportările avute în

precedent, starea conflictuală dintre inculpat și victimă, dispozițiile din

partea generală a Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea

specială.

Starea de fapt relatată și

rezolvările juridice adoptate de instanța de fond s-au întemeiat pe următoarele

probatorii: răspunsul la interogator al inculpatului, depozițiile martorilor G.A.N.,

S.G., S.I., raportul de constatare medico-legală precum și celelalte piese

aflate la dosar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică din

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit.

c) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.

183 C. pen., deși inculpatul putea să prevadă că prin multiplele lovituri

aplicate victimei, acesteia i se poate suprima viața, solicitând admiterea

apelului, desființarea sentinței, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea

de omor calificat, la o pedeapsă în raport de criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că

apelul declarat de parchet este întemeiat, reținându-se că din raportul de

constatare medico-legală, rezultă că victima la internare în spital a prezentat

echimoze și plăgi pe întreaga suprafață a corpului, traumatism cranio cerebral

acut, fractură cubitus și fractură col femural drept, moartea a fost violentă

și s-a datorat șocului septic, consecința unei bronho-pneumonii cu pleurezie și

escare suprainfectate, complicație apărută în evoluția leziunii din ianuarie

2005, aspect ce dovedește că inculpatul putea să prevadă că poate suprima viața

victimei, prin multiplele și repetatele lovituri aplicate, la care se mai

adaugă faptul că a părăsit-o, aceasta fiind transportată a doua zi la spital de

vecinii săi.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 70

din 28 februarie 2006, a admis apelul și a desființat sentința sub aspectul

laturii penale, în sensul că a dispus condamnarea inculpatului Ș.C. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat la art.

175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

64 C. pen.

Totodată s-au menținut dispozițiile

sentinței cu privire la despăgubirile civile și cheltuielile judiciare ale

statului.

Împotriva acestei decizii, inculpatul

a formulat recurs, critica vizând greșita schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea de omor calificat, în opinia sa fapta fiind corect încadrată în

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, susținând că victima a decedat ca

urmare a complicațiilor survenite ca urmare a vârstei înaintate pe care o avea

și nu datorită loviturilor aplicate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

reducerea pedepselor.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiași

articol, constată că recursul este nefondat.

Cum corect a reținut instanța de

apel, probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în

faza de judecată, conduc fără putință de tăgadă la concluzia că între inculpat

și mama sa existau relații tensionate, datorate consumului de băuturi alcoolice

a inculpatului, că acesta exercita atât violențe fizice cât și verbale asupra

mamei sale, amenințând-o deseori „că o omoară”.

Pe de altă parte, cele două rapoarte

medico-legale relevă prezența a numeroase echimoze și plăgi pe întreaga

suprafață a corpului victimei, fapt ce demonstrează că inculpatul a lovit-o de

nenumărate ori, cu intensitate crescută cu pumnii, picioarele și posibil cu un

alt corp dur, loviri ce au condus la fracturarea oaselor victimei în vârstă de

72 ani, a mâinii, a piciorului, a capului și nu în ultimul rând, o altă probă

ce vine în sprijinul tezei că inculpatul a intenționat să omoare victima, este

faptul că după ultimele lovituri aplicate acesteia în ziua de 5 ianuarie 2005,

a lăsat-o în stare de semi-inconștiență, abandonată, căzută pe podea,

sângerând, strigând după ajutor, fiind găsită după aproximativ 72 ore de

vecini.

Și individualizarea pedepsei a fost

corect făcută, pedeapsa de 15 ani închisoare fiind situată spre minimul special

prevăzut de lege, fiind apreciate de instanță consecințele grave ale faptei

săvârșite dar și lipsa antecedentelor penale a inculpatului, regretul

manifestat și împrejurările săvârșirii faptei, astfel că o reducere a pedepsei

nu se justifică.

Cum, examinând cauza din oficiu nu

se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul

formulat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 70 din 28 februarie 2006

a Curții de Apel Craiova, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 70 din 28 februarie

2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2005 la 27 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

aprilie 2006.