ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2646/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 353 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia inculpatul Ș.C., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea preventivă de la 8 mai 2005, la zi.

A fost obligat inculpatul la 4.159 lei RON cu dobânda legală către partea civilă C.A.S. Mehedinți și la 800 lei RON, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, reprezentând onorar pentru apărător din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul Ș.C., locuia împreună cu mama sa, victima Ș.M. în satul Jidoștița și datorită consumului de alcool, între aceștia existau dese neînțelegeri. În ziua de 5 ianuarie 2005, în jurul orelor 18,00, inculpatul a mers în camera unde se afla mama sa cu care s-a certat, după care a început să o lovească cu pumnii și picioarele, lăsând-o căzută la pământ între cele două paturi din cameră. A doua zi, victima a strigat după ajutor, fiind auzită de vecinii săi, martorii G.S., S.I.

și S.V., care au luat măsuri ca aceasta să fie transportată la spital, unde a decedat la 9 martie 2005. S-a reținut că, din raportul de constatare medico-legal, rezultă că victima la internare în spital a prezentat echimoze și plăgi pe întreaga suprafață a corpului, traumatism cranio-cerebral acut, fractură cubitus și fractură col femural drept, moartea a fost violentă și s-a datorat șocului septic, consecința unei bronho-pneumonii cu pleurezie și escare suprainfectate, complicație apărută în evoluția leziunilor din 5 ianuarie 2005. S-a mai reținut că inculpatul prin actele de violență exercitate asupra victimei, nu a urmărit moartea acesteia.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunii comise, consecințele grave produse, recunoașterea inculpatului, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, comportările avute în precedent, starea conflictuală dintre inculpat și victimă, dispozițiile din partea generală a Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială. Starea de fapt relatată și rezolvările juridice adoptate de instanța de fond s-au întemeiat pe următoarele probatorii: răspunsul la interogator al inculpatului, depozițiile martorilor G.A.N., S.G., S.I., raportul de constatare medico-legală precum și celelalte piese aflate la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., deși inculpatul putea să prevadă că prin multiplele lovituri aplicate victimei, acesteia i se poate suprima viața, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea de Apel Craiova a apreciat că apelul declarat de parchet este întemeiat, reținându-se că din raportul de constatare medico-legală, rezultă că victima la internare în spital a prezentat echimoze și plăgi pe întreaga suprafață a corpului, traumatism cranio cerebral acut, fractură cubitus și fractură col femural drept, moartea a fost violentă și s-a datorat șocului septic, consecința unei bronho-pneumonii cu pleurezie și escare suprainfectate, complicație apărută în evoluția leziunii din ianuarie 2005, aspect ce dovedește că inculpatul putea să prevadă că poate suprima viața victimei, prin multiplele și repetatele lovituri aplicate, la care se mai adaugă faptul că a părăsit-o, aceasta fiind transportată a doua zi la spital de vecinii săi.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 70 din 28 februarie 2006, a admis apelul și a desființat sentința sub aspectul laturii penale, în sensul că a dispus condamnarea inculpatului Ș.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Totodată s-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la despăgubirile civile și cheltuielile judiciare ale statului. Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat recurs, critica vizând greșita schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat, în opinia sa fapta fiind corect încadrată în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, susținând că victima a decedat ca urmare a complicațiilor survenite ca urmare a vârstei înaintate pe care o avea și nu datorită loviturilor aplicate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor. Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Cum corect a reținut instanța de apel, probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, conduc fără putință de tăgadă la concluzia că între inculpat și mama sa existau relații tensionate, datorate consumului de băuturi alcoolice a inculpatului, că acesta exercita atât violențe fizice cât și verbale asupra mamei sale, amenințând-o deseori „că o omoară”.

Pe de altă parte, cele două rapoarte medico-legale relevă prezența a numeroase echimoze și plăgi pe întreaga suprafață a corpului victimei, fapt ce demonstrează că inculpatul a lovit-o de nenumărate ori, cu intensitate crescută cu pumnii, picioarele și posibil cu un alt corp dur, loviri ce au condus la fracturarea oaselor victimei în vârstă de 72 ani, a mâinii, a piciorului, a capului și nu în ultimul rând, o altă probă ce vine în sprijinul tezei că inculpatul a intenționat să omoare victima, este faptul că după ultimele lovituri aplicate acesteia în ziua de 5 ianuarie 2005, a lăsat-o în stare de semi-inconștiență, abandonată, căzută pe podea, sângerând, strigând după ajutor, fiind găsită după aproximativ 72 ore de vecini.

Și individualizarea pedepsei a fost corect făcută, pedeapsa de 15 ani închisoare fiind situată spre minimul special prevăzut de lege, fiind apreciate de instanță consecințele grave ale faptei săvârșite dar și lipsa antecedentelor penale a inculpatului, regretul manifestat și împrejurările săvârșirii faptei, astfel că o reducere a pedepsei nu se justifică. Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 70 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 70 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 mai 2005 la 27 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2006.