ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1075/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107/ F din

12 octombrie 2005 a Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul G.N., în

baza art. 211 alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., la 9 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 282 din 12 martie 2004 a

Judecătoriei Horezu și executarea acesteia alături de pedeapsa de 9 ani

închisoare, urmând să execute 12 ani închisoare,

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea

preventivă de la 20 mai 2005 la 12 octombrie 2005.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 34 RON (340.000 ROL) despăgubiri materiale și 100 RON (1.000.000

ROL) daune morale către partea vătămată S.E.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, în fapt, că, la data de 18 mai 2005, inculpatul a luat

cunoștință că partea vătămată Ș.E., în vârstă de 81 ani, locuind într-o casă

învecinată a încasat de la Primăria Păușești Otăsău, județul Vâlcea, ajutorul

social în sumă de 700.000 lei.

A doua zi, în jurul orelor 18,30,

inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la domiciliul

părții vătămate, a intrat în locuința acesteia, a prins-o de gât și a îmbrâncit-o

pe spate, iar cu cealaltă mână, i-a luat de la sân batista în care se afla suma

de 460.000 lei.

Partea vătămată a strigat după

ajutor, cerându-i inculpatului să renunțe la agresiune, însă acesta a luat

banii și a fugit la un bar pentru a consuma băuturi alcoolice.

Pe drum, inculpatul a aruncat

batista, păstrând banii.

În aceeași seară, victima sesizat

atât viceprimarul cât și organele de poliție locală, inculpatul fiind depistat

în scurt timp, după care a indicat polițiștilor și martorilor asistenți traseul

pe care l-a parcurs și locul în care a aruncat batista. Suma de 120.000 lei a

fost restituită părții vătămate.

Sub aspectul laturii civile s-a

apreciat că partea vătămată este îndreptățită la plata sumei de 340.000 lei

diferența neacoperită din prejudiciul cauzat de inculpat, cât și la plata unei

despăgubiri de 1.000.000 lei daune morale pentru prejudiciul moral suferit.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia nr. 262 din 15 decembrie 2005, a respins apelul declarat

de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate

criticile formulate, în sensul că nu ar fi autorul faptei, că sustragerea

banilor s-a făcut fără violență, fiind incidente dispozițiile legale ale art. 208

și art. 209 C. pen. și că pedeapsa ar fi prea severă.

Astfel, s-a constatat în baza

probelor cauzei că inculpatul este autorul faptei, că a folosit violența pentru

a-și deposeda victima de suma de bani și că pedeapsa este conformă cu pericolul

social al faptei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care a susținut că fapta s-a comis fără violență și că astfel

se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și

în subsidiar, că pedeapsa este prea severă, solicitând reducerea ei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în seara zilei de 19

mai 2005 a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen.

Probele administrate în cauză,

respectiv declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața

locului, declarațiile martorilor G.G., P.E. și R.F. au confirmat că la data

menționată, inculpatul a pătruns fără drept, în locuința părții vătămate, a

prins-o de gât și a îmbrâncit-o pe spate, iar cu cealaltă mână i-a luat de la

sân batista în care se afla suma de 460.000 lei.

Această faptă a fost pe deplin

recunoscută de inculpat la urmărirea penală, el revenind în mod nejustificat

asupra acestei recunoașteri în fața instanței.

Ca atare, sustragerea fiind comisă

prin folosirea violenței în mod corect instanțele au reținut că fapta

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie,

nicidecum ale celei de furt calificat.

Așa fiind, critica recurentului în

sensul greșitei încadrări juridice dată faptei nu poate fi primită.

se constată că instanțele, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., au aplicat

inculpatului pedeapsa privativă de libertate de 9 ani închisoare, apropiată de

minimul legal, având în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările

săvârșirii ei, întinderea prejudiciului cauzat părții vătămate, cât și persoana

inculpatului aflat în stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Se mai constată că această pedeapsă

la care s-a adăugat, conform art. 33 C. pen., pedeapsa aplicată anterior, este

de natură a asigura, conform art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Deoarece au fost respectate aceste

dispoziții legale, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă temeiuri de

reducere a cuantumului pedepsei aplicate, critica inculpatului în sensul greșitei

individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.

constatând nefondate criticile formulate și neexistând cazuri de casare din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pat.1 lit.

b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat

de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive de la 20 mai 2005 la 20 februarie 2006 și se va stabili

la onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.N. împotriva deciziei penale nr. 262/ A din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 20 mai 2005, la 20 februarie 2006.

Obligă recurentul la plata sumei de

220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.