ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5518/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, reclamanta T.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului

București, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor

Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii a arătat

faptul că părinții săi au fost refugiați din localitatea de domiciliu, după

cedarea teritoriului în care domiciliau, Statului Bulgar. A mai susținut faptul

că sora sa beneficiază de prevederile actului normativ invocat.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ,

prin sentința civilă

nr. 568 din 24 martie 2004, a respins acțiunea formulată, motivat de faptul că

există neconcordanțe în privința actelor de stare civilă prezentate de

reclamantă și instanța nu poate aprecia altfel, decât având în vedere

înscrisurile dosarului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, criticând soluția instanței de fond, întrucât nu

s-au avut în vedere probele administrate care arătau faptul că familia sa a

fost strămutată, iar numele său este de fapt T., așa cum rezultă din hotărârea

judecătoreasca depusă la dosarul cauzei.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat fondat, recursul

declarat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei, ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege.

Este evident că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice

și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit

acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt

consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor ai

căror părinți s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții

din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care

au decurs din această situație.

Din materialul probator existent la

dosar rezultă faptul că intimata-reclamantă s-a născut la data de 16 mai 1934,

în localitatea Salaman - Bulgaria, iar după cedarea teritoriului, Statului

Bulgar, familia sa a fost refugiată în comuna Beșenova, raion Timișoara.

La data pronunțării sentinței

atacate, reclamanta nu a avut rectificat actul de stare civilă, astfel încât

instanța de fond a avut în vedere actul de stare civilă prezentat, conform

dispozițiilor prevăzute de art. 21 și urm. C. civ., conform cărora starea

civilă a persoanelor nu se poate dovedi decât prin înscrisurile din registrele

respective și certificate.

Prin sentința civilă nr. 2534 din 27

aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 4 București, depusă la dosarul de

recurs, definitivă și irevocabilă, s-a dispus rectificarea actului de naștere

al recurentei, în sensul că numele de familie este T., prenumele tatălui este

G., iar numele de familie al mamei este T.

Având în vedere înscrisurile noi

prezentate, care atestă faptul cert că este fiica familiei G.T. și E.T.,

strămutați din localitatea de domiciliu, Curtea va admite recursul declarat și

rejudecând cauza în fond, va admite acțiunea reclamantei și va dispune acordarea

drepturilor pentru perioada 9 septembrie 1940 - 6 martie 1945, avându-se în

vedere data hotărârii judecătorești de rectificare a numelui, în privința datei

de la care se vor acorda drepturile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de T.M. împotriva

sentinței civile nr. 568 din 24 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, pe

fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 6560/5558 din

29 iulie 2003, emisă de pârâtă.

Constată că reclamanta se încadrează

în prevederile O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 9 septembrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu data de 1 mai 2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.