ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2025/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2747,

pronunțată la 16 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de Curtea de Apel

București și a dispus anularea hotărârii contestate și obligând-o pe pârâtă să

emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 31 mai

1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 august 2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că, din documentele depuse la dosar (declarațiile

autentificate ale martorilor H.I.O., R.A.V. și H.I.I.), rezultă că reclamanta M.A.M.

s-a născut în timpul refugiului părinților săi și este îndreptățită să

beneficieze de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât a trăit în

aceleași condiții, iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea

acestei categorii de la beneficiul legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu există dovezi concludente care să

justifice cererea. În drept recursul s-a fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate,

refugiate sau expulzate în altă localitate, fără a face distincție între

părinții și copiii născuți în perioada refugiului.

Cum intimata-reclamantă s-a

născut la 31 mai 1944, în Arad, unde părinții săi erau refugiați, în mod

corect, Curtea de Apel București a apreciat că aceasta beneficiază de

drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat Casa de Pensii a municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2747

din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2005.