ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1209 din 16 septembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.C. Instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Prin decizia penală nr. 784/ A din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței menționate. S-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, condamnatul G.C. a declarat recurs. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din examinarea referatului de anchetă socială efectuată în cauză a rezultat că petentul a întreținut o relație de concubinaj cu C.E. în perioada anilor 1985 – 2004. Din alte legături întâmplătoare ale acesteia au rezultat 9 copii.

Familia locuiește într-o baracă pe un teren viran, fără forme legale. Din luna aprilie 2005, C.E. întreține o relație de concubinaj cu M.F., neșcolarizat și fără ocupație. Din discuțiile avute cu C.E. a rezultat că G.C. are un comportament violent. Având în vedere aceste constatări cuprinse în referatul de anchetă socială, în raport cu prevederile art. 455 și ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală și temeinică, întrucât nu s-a dovedit existența unor împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care ar impune întreruperea executării pedepsei.

Din examinarea certificatelor de naștere ale celor 9 copii ai concubinei condamnatului a rezultat că la rubrica numele și prenumele tatălui nu figurează numele și prenumele condamnatului, acesta nefiind tatăl copiilor (pe care nu i-a recunoscut și nici nu i-a adoptat). Din punct de vedere legal, concubina și copii acesteia nu reprezintă familia condamnatului, C.E. trăind, de altfel, în prezent în relații de concubinaj cu un alt bărbat. Or, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă doar când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, constatând că hotărârile atacate sunt legale și conforme probelor dosarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 839 din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3357/2005. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2006.