ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1209 din 16

septembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul G.C.

Instanța a reținut că petentul nu a

făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Prin decizia penală nr. 784/ A din

17 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței menționate. S-a

apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 455 raportate la art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul G.C. a declarat recurs.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și

numai o singură dată.

Din examinarea referatului de

anchetă socială efectuată în cauză a rezultat că petentul a întreținut o

relație de concubinaj cu C.E. în perioada anilor 1985 – 2004. Din alte legături

întâmplătoare ale acesteia au rezultat 9 copii. Familia locuiește într-o baracă

pe un teren viran, fără forme legale. Din luna aprilie 2005, C.E. întreține o

relație de concubinaj cu M.F., neșcolarizat și fără ocupație. Din discuțiile

avute cu C.E. a rezultat că G.C. are un comportament violent.

Având în vedere aceste constatări

cuprinse în referatul de anchetă socială, în raport cu prevederile art. 455 și

ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția

de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală și

temeinică, întrucât nu s-a dovedit existența unor împrejurări speciale care ar

avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care ar impune

întreruperea executării pedepsei.

Din examinarea certificatelor de

naștere ale celor 9 copii ai concubinei condamnatului a rezultat că la rubrica

numele și prenumele tatălui nu figurează numele și prenumele condamnatului, acesta

nefiind tatăl copiilor (pe care nu i-a recunoscut și nici nu i-a adoptat). Din

punct de vedere legal, concubina și copii acesteia nu reprezintă familia

condamnatului, C.E. trăind, de altfel, în prezent în relații de concubinaj cu

un alt bărbat.

Or, întreruperea executării pedepsei

poate fi dispusă doar când din cauza unor împrejurări speciale continuarea

executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, constatând că hotărârile

atacate sunt legale și conforme probelor dosarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 839 din 1 noiembrie

2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3357/2005.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2006.