ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6712/2004

Asupra recursului penal de

față:

În baza actelor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1101 din 10 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată

de condamnatul C.D. ca nefondată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

C.D. a fost condamnat la

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, prin sentința penală nr. 676 din 15

iulie 2003 a Tribunalului București, pentru săvârșirea unor infracțiuni de

tâlhărie.

S-a mai reținut că motivele

invocate de condamnat pentru întreruperea executării pedepsei (situația gravă a

familiei) nu are caracterul acelor „împrejurări speciale” cerute de prevederile

art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza anchetei sociale efectuată de Primăria comunei

Gurbănești.

Curtea de Apel București,

secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 760 din 14 octombrie 2004, a

respins apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs reiterând motivele invocate în cererea

introductivă și în apel, în sensul că familia sa se confruntă cu probleme

materiale deosebite.

Recursul nu este fondat.

Așa cum bine au reținut

instanța de fond și cea de apel, pe baza referatului de anchetă socială,

condamnatul nu a lucrat la nici o societate cu capital de stat sau privat, iar

mama petiționarului se află într-o relație de concubinaj cu sus-numitul N.V.,

și nu se confruntă cu probleme deosebite, însăși aceasta afirmând că

eventualele dificultăți pe care le-ar putea avea nu ar fi rezolvate de

condamnat în situația în care ar fi pus în libertate.

În consecință, criticile

recurentului nu sunt fondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din C. proc. pen., recursul declarat va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, condamnatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D. împotriva deciziei penale nr.

760/ A din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 decembrie 2004.