ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 868 din 3 august 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul T.G., ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Condamnatul T.G. se află în executarea pedepsei de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/2005 a Tribunalului București iar motivele invocate în cererea de întrerupere a executării (situația dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. C) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 705 din 6 octombrie 2006, a respins, ca nefundat, apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.

Or, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Sectorului 4 București reiese că înainte de a fi arestat, condamnatul a lucrat fără forme legale ca vânzător, că are un copil în vârstă de 3 ani și 5 luni ce a rezultat din relația de concubinaj cu numita I.M.R., minor ce este înscris la o grădiniță din București, este bine dezvoltat și nu este în evidența medicului pediatru cu boli cronice; de asemenea, a reieșit că familia condamnatului locuiește într-un apartament proprietatea concubinei, bine întreținut și este sprijinită financiar de bunicii materni și paterni. În raport de această stare de fapt, instanțele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale”, în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., care să impună întreruperea executării pedepsei, deoarece lipsa mijloacelor financiare nu poate fi remediată într-un interval de 3 luni, cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în baza temeiului invocat. Pentru aceleași considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat și, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 705 din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2007.