ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 77/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 868

din 3 august 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul T.G., ca nefondată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut, în esență,

următoarea situație de fapt:

Condamnatul T.G. se află în

executarea pedepsei de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 190/2005 a Tribunalului București iar motivele

invocate în cererea de întrerupere a executării (situația dificilă

în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale

care ar determina consecințe grave pentru acesta sau familie, în sensul

dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. C) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 705 din 6 octombrie 2006, a respins, ca nefundat, apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea

introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării

pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă,

printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia

condamnatului.

Or, din referatul de anchetă

socială întocmit de Primăria Sectorului 4 București reiese

că înainte de a fi arestat, condamnatul a lucrat fără forme

legale ca vânzător, că are un copil în vârstă de 3 ani și 5

luni ce a rezultat din relația de concubinaj cu numita I.M.R., minor ce

este înscris la o grădiniță din București, este bine

dezvoltat și nu este în evidența medicului pediatru cu boli cronice;

de asemenea, a reieșit că familia condamnatului locuiește

într-un apartament proprietatea concubinei, bine întreținut și este

sprijinită financiar de bunicii materni și paterni.

În raport de această stare de

fapt, instanțele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie

acele „împrejurări speciale”, în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit.

c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării

pedepsei, deoarece lipsa mijloacelor financiare nu poate fi remediată

într-un interval de 3 luni, cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în

baza temeiului invocat.

Pentru aceleași considerente,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este

fondat și, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 705 din 6 octombrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la

plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 60 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 ianuarie 2007.