ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1672/2005,

Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul D.V.

pentru întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 612 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că petentul condamnat nu se află în situația prevăzută de art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pe care și-a întemeiat

cererea.

Instanța a motivat că din referatul

de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că inculpatul este tatăl a doi

copii minori care se află în îngrijirea mamei lor, astfel că inculpatul nu se

află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 44 din 23

ianuarie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului împotriva sentinței penale nr. 1672/2005.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul care stăruie în cererea de întrerupere a executării pedepsei, cu

motivarea că familia lui este în nevoie.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 C. proc. pen.,

raportat la art. 403 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei

ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care

lucrează. Executarea pedepsei poate fi amânată cel mult 3 luni, o singură dată.

Așa cum rezultă din referatul de

anchetă socială examinat și din hotărârile instanțelor de fond și apel,

condamnatul are doi copii minori rezultați din concubinaj, aceștia aflându-se

în îngrijirea mamei.

Mama și tatăl condamnatului au

venituri din care trăiesc, iar frații condamnatului, persoane majore, nu depind

de starea în care se află acesta.

Așa fiind, în mod corect instanțele

de fond și de apel au concluzionat că petentul condamnat nu se află în situația

prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Prin urmare, văzând și prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat,

recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 23

ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 120 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 martie 2006.