ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5703/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B. SA Botoșani, a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. București, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2 miliarde lei, reprezentând contravaloarea imobilului care a făcut obiectul vânzării în procesul de privatizare încheiat cu fostul F.P.S., revendicat și câștigat de fostul proprietar. Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 978 din 5 noiembrie 2004 a respins acțiunea ca fiind prescrisă, considerând că termenul de prescripție este de 3 luni de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască actul atacat, ori de la data nașterii dreptului.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 25 din 23 martie 2005, a respins apelul declarat de reclamantă, reținând aplicarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002, potrivit cărora termenul de prescripție pentru introducerea cererii este de o lună de la data nașterii dreptului, iar acesta a început să curgă de la 27 noiembrie 2002, când Judecătoria Botoșani a dispus restituirea imobilului către fostul proprietar, prin sentința civilă nr. 13380. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că hotărârile sunt date cu aplicarea greșită a legii, nefiind aplicabile dispozițiile art. 32 28 din Legea nr. 99/1999 și ale art. 39 din Legea nr. 137/2002, ci prevederile generale care vizează răspunderea pentru evicțiune art. 1337 C. civ.

Dreptul la acțiune s-a născut la 27 noiembrie 2002 și a fost exercitat în termenul general de prescripție, la data de 8 august 2003. Mai susține recurentul că la data de 24 iulie 2003 hotărârea irevocabilă de restituire a imobilului a fost investită cu formulă executorie și pusă în executare, după încercarea de a despăgubi pe fostul proprietar. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Prescripția extinctivă reprezintă un mijloc de stingere a obligațiilor și a acțiunilor determinat de un interes de ordine publică și de stabilitate socială, ca situațiile de fapt stabilite într-un timp anterior să nu mai poată fi schimbate. Ea apare ca o sancțiune a creditorului nediligent care a lăsat mai mult timp să treacă, fără a-și valorifica dreptul subiectiv.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 1337 C. civ., obligă pe vânzător să asigure cumpărătorului liniștita și utila folosință a lucrului vândut, garantându-l împotriva evicțiunii și contra viciilor. Acțiunea prin care fostul proprietar a revendicat imobilul a fost urmată de negocieri privind despăgubirile pe care acesta să le primească purtate între reclamantă, pârâtă și proprietar, iar rezultatul negativ s-a materializat în punerea în executare a hotărârii judecătorești. Nu se poate susține că reclamantul a rămas în pasivitate fiind neglijent cu drepturile sale, întrucât a încercat o soluționare a litigiului. Pe de altă parte, dispozițiile legii speciale Legea nr. 91/1999 și 137/2002, își au domeniul de aplicare exclusiv pentru operațiunile și actele efectuate în procesul de privatizare, iar prin contractul de vânzare cumpărare, aceste acte și operațiuni s-au încheiat.

Nu a fost atacat actul sau acțiunea de privatizare, iar dreptul reclamantei s-a născut la data evicțiunii, care este data punerii în executare a hotărârii judecătorești. La acea dată cumpărătorul a fost tulburat în posesia și folosința bunului și s-a născut interesul său pentru promovarea acțiunii în realizarea dreptului subiectiv. Natura juridică a obligației de garanție determină la momentul la care evicțiunea s-a produs o obligație de a da; iar momentul evicțiunii îl reprezintă punerea în executare a hotărârii judecătorești. Astfel, față de data introducerii acțiunii 8 august 2003 și data investirii cu formulă executorie a hotărârii judecătorești 24 iulie 2003, termenul special de prescripție nu s-a împlinit.

Față de această situație, în considerarea dispozițiilor art. 312 și art. 297 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va casa decizia nr. 25 din 23 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, va admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 978 din 5 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Botoșani pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SA Botoșani, împotriva deciziei nr. 25 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală. Casează decizia recurată, admite apelul declarat de reclamanta SC B. SA Botoșani, împotriva sentinței nr. 978 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoșani, pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Botoșani pentru rejudecare în fond. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.