ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie angajarea răspunderii juridice specifice a pârâtelor: A.V.A.S. și STATUL ROMAN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, pentru acoperirea prejudiciului înregistrat de societatea intimată SC B. SA Botoșani prin restituirea - pe baza hotărârii judecătorești irevocabile - către fostul proprietar a imobilului compus din clădirea situată în mun. Botoșani, și terenul aferent, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile premisă și cele de fond pentru admiterea acțiunii, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 și celelalte acte normative. Prima instanță a respins acțiunea ca fiind prescrisă, motivând că data introducerii acțiunii a fost depășită, termenul de prescripție fiind modificat prin art. 39 din Legea nr. 137 din 28 februarie 2002, acesta fiind de 1 luna de la data la care au cunoscut sau trebuiau sa cunoască actul atacat ori de la data nașterii dreptului, iar prin decizia nr. 25 din 23 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 161/2005, Curtea de Apel Suceava a respins apelul reclamantei ca nefondat, menținând motivele de fapt și de drept ale hotărârii primei instanțe.

Prin decizia nr. 5703 din 29 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1678/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 25 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Suceava, a casat decizia recurată, a admis apelul declarat împotriva sentinței nr. 978 din 05 noiembrie 2004 a Tribunalului Botoșani, pe care a desființat-o și a trimis cauza la Tribunalul Botoșani pentru rejudecare în fond. Instanța de recurs a constatat că societatea nu a rămas în pasivitate sau că ar fi fost neglijentă cu drepturile sale și că dispozițiile Legilor speciale nr. 99/1999 și nr. 137/2002 își au domeniul de aplicare exclusiv pentru operațiunile și actele efectuate în procesul de privatizare.

În speță, dreptul reclamantei luând naștere la data evicțiunii, care este data punerii în executare a hotărârii judecătorești de retrocedare a imobilului și astfel, față de data introducerii acțiunii - 08 august 2003 - și data învestirii cu formula executorie a hotărârii judecătorești, ­24 iunie 2003, termenul special de prescripție nu s-a împlinit. Prin sentința nr. 1523 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, în dosarul nr. 1208/40/2006, s-a admis acțiunea și s-a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 639.910 lei, cu titlu de daune-interese, precum și la plata sumei de 13.370,31 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin admiterea acțiunii fostului proprietar în cererea în revendicare, imobilul - și nu acțiunile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare susmenționat - a fost scos din patrimoniul reclamantei, astfel că obligația de garanție a vânzătorului pentru evicțiune subzistă; în ceea ce privește întinderea acestei obligații s-a avut în vedere că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 453 din 17 mai 1996 a fost încheiat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 137/2002, prejudiciul urmează a fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 32 4 din G.G. nr. 88/1997, cu modificările ulterioare. Apelul declarat de A.V.A.S. București, întemeiat pe dispozițiile art. 282-298 C. proc.

civ., O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999 modificată și completată prin O.U.G. nr. 51/1998 și Legea nr. 137/2002, a vizat excepția lipsei calității procesuale a SC B. SA Botoșani, nemotivarea în fapt a hotărârii, precum și greșita stabilire a daunelor-interese, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 30 din Legea nr. 137/2002. Prin apelul declarat împotriva sentinței susmenționate, pârâtul Ministerul Economiei și Finantelor a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate, invocând lipsa calității sale procesuale pasive. Prin decizia nr. 63 din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 1208/40/2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Statul Roman - Ministerul Economiei și Finanțelor București - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și de A.V.A.S.

București și a obligat pe apelanți la 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că Statul Roman are calitatea procesuală pasivă, izvorâtă din prevederile art. 32 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997, fiind vorba de o obligație in solidum , născută prin aplicarea simultană a textului susmenționat și a prevederilor alin. (1) ale aceluiași articol, prevederi de favoare instituite de legiuitor în respectul dreptului de proprietate al fostului proprietar și al dreptului persoanei evinse de către fostul proprietar. Totodată, instanța de apel a calificat cauza acțiunii ( causa debendi ), apreciind că aceasta nu este reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci de restituirea către fostul proprietar a bunului imobil preluat de stat și pentru care a fost atestat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, înaintea cumpărării acțiunilor de către Asociatia PAS B. Botoșani.

În privința apelului declarat de A.V.A.S. București, instanța de apel a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă pentru motivul că restituirea imobilului către fostul proprietar s-a reflectat prin scăderea elementelor de activ din patrimoniul societății, la care se adaugă argumentele dezvoltate în paragraful anterior, privind cauza cererii de chemare în judecată. În privința despăgubirilor, instanța a apreciat că acestea au fost stabilite prin expertiză necontestată de intimată sub aspectul cuantumului, că dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost încheiat la data de 17 mai 1996, astfel încât, în baza regulii tempus regit actum , dispozițiile menționate anterior nu au efecte asupra contractelor deja încheiate.

S-a mai reținut că valoarea contabilă este fixă și legată de o evaluare realizată la un anumit moment, în vreme ce valoarea reală a imobilului este variabilă, depinzând de un număr infinit de factori, iar faptul că imobilul s-ar fi amortizat parțial prin folosire nu are decât relevanță contabilă, o logică simplă conducând la concluzia că prin pierderea unui bun ești văduvit de valoarea de piață a acestuia la momentul ieșirii bunului din patrimoniu, indiferent de valoarea lui de inventar. Împotriva acestei soluții au declarat recurs A.V.A.S. și D.G.F.P. BOTOȘANI pentru STATUL ROMÂN, MINISTERUL

ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI.

Recurenta D.G.F.P. BOTOȘANI pentru STATUL ROMAN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI a solicitat admiterea recursului deoarece nu are calitate procesuală pasivă, statul fiind doar un garant al obligației de despăgubire și nu un debitor al societății intimate. Recurenta A.V.A.S. a invocat ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând greșita aplicare a art. 1337 C. civ., lipsa calității procesuale active a intimatei și greșita acordare a despăgubirilor la valoarea de circulație și nu la valoarea contabilă.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenta A.V.A.S., Înalta Curte va respinge recursul acesteia pentru următoarele considerenta: Cauza acțiunii ( causa debendi ) nu o constituie contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci restituirea către fostul proprietar a bunului imobil preluat de stat și pentru care a fost atestat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, înaintea cumpărării acțiunilor de către Asociația PAS B. Botoșani. Acțiunea vizează răspunderea pârâtelor pentru evicțiune, fiind expres indicate ca temei juridic dispozițiile art. 1337 C. civ., aplicabile și în materie comercială potrivit art. 1 alin. (2) C. com., însă acestea trebuie interpretate prin prisma specificului situației de fapt, fiind vorba despre o evicțiune sui generis , căreia ii sunt aplicabile dispozițiile art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997 (despăgubirea pentru repararea prejudiciilor generate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin această restituire ). In acest context, limitele despăgubirii impuse de art. 1337 și urm. C. civ. trebuie înlăturate, iar întinderea daunelor interese trebuie determinată după criteriile prevăzute de art. 1084 C. civ. (pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit), astfel că pretențiile reclamantei, astfel cum au fost precizate prin cererea din 04 octombrie 2007, sunt justificate și probate prin expertizele de specialitate.

Dreptul la acțiune s-a născut în baza sentinței civile nr. 13380 din 27 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 19383/2002, prin care a fost admisă acțiunea fostului proprietar, P.R.R., privind restituirea imobilelor susmenționate, reclamanta fiind obligată să respecte proprietatea acestuia și să evacueze imobilul (aceasta hotărâre a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, fiind investită cu formula executorie prin încheierea din 24 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 8754/2003). Calitatea procesuală a reclamantei rezultă din interpretarea logica a dispozițiile art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997 [în alin. (2) al acestui articol se precizează: "instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale ... (privatizate) o despăgubire ... "]. Excepția lipsei calității procesuale a mai fost invocată de pârâte și în alte faze procesuale, inclusiv în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepție care a fost respinsă ca neîntemeiată, cu atât mai mult, cu cât Asociația PAS, care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni de la FPS, a fost dizolvată și radiată din Registrul Judecătoriei Botoșani.

Cu toate că prin art. 29 din Legea nr. 137/2002, titularul dreptului de a obține despăgubiri figurează cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, acest text nu se aplică raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâte, izvorâte din evicțiunea specială, întrucât, față de momentul încheierii contractului prin care s-au dobândit acțiunile de la F.P.S., respectiv 17 mai 1996, rămân aplicabile, necondiționat, prevederile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 (text care a fost introdus prin Legea nr. 99/1999. Față de motivele dezvoltate mai sus, în temeiul art. 312 și art. 274 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S., ce va fi obligată la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC B. SA Botoșani.

Cât privește recursul pârâtei D.G.F.P. BOTOȘANI pentru STATUL ROMAN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI, acesta urmează a se admite, se va modifica în parte decizia nr. 63 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, în sensul că se va admite apelul pârâtei, se va schimba în parte sentința nr. 1523 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei SC B. SA Botoșani față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) pct. 48 din H.G.

nr. 386/2007, Ministerul Economiei si Finanțelor are printre alte atribuțiuni si aceea de a reprezenta STATUL ROMÂN, ca subiect de drepturi si obligații în fața instanțelor, precum și în orice situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Contractul de vânzare cumpărare acțiuni, cum în mod corect a reținut și instanța a fost încheiat între A.P.A.P.S. și Asociația PAS B. SA, Ministerul Economiei si Finanțelor neavând nicio calitate la încheierea acestui contract și ca atare nu poate garanta pentru sumele solicitate de reclamantă. Astfel, calitatea procesuală pasivă revine A.V.A.S. si nu Ministerului Economiei si Finanțelor.

Mai mult ca atât, față prevederile art. 34 2 din O.G. nr. 88/1997, așa cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice: „Instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluare de stat. Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.

In cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului bănesc al imobilelor, instituțiile publice implicate vor plăti direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre.” Rezultă din cele invocate că A.V.A.S. în calitate de instituție publică implicată în vânzarea acțiunilor către Asociația PAS B. SA Botoșani și are obligația să repare prejudiciul creat SC B. SA prin restituirea în natură a imobilului deținut de aceasta către fostul proprietar al imobilului. Statul în calitate de garant intervine potrivit prevederilor legale, numai în situația în care instituția implicată în privatizare nu dispune de sumele de bani necesare pentru a putea despăgubi societățile comerciale privatizate aflate în atare situații, putând fi chemat în garanție numai în situații limită, extreme și numai în condițiile legii.

Chiar și în astfel de situații, statul rămâne un garant al obligației de despăgubire și nu debitorul obligației de plată către societatea comercială prejudiciată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 63 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Admite recursul pârâtei D.G.F.P. BOTOȘANI pentru STATUL ROMÂN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR BUCUREȘTI. Modifică în parte decizia nr. 63 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, admite apelul pârâtei, schimbă în parte sentința nr. 1523 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC B. SA Botoșani față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR BUCUREȘTI ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Obligă recurenta A.V.A.S.

la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC B. SA Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2009.