ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie angajarea

răspunderii juridice specifice a pârâtelor: A.V.A.S. și STATUL ROMAN prin

MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, pentru acoperirea prejudiciului înregistrat

de societatea intimată SC B. SA Botoșani prin restituirea - pe baza hotărârii

judecătorești irevocabile - către fostul proprietar a imobilului compus din clădirea

situată în mun. Botoșani, și terenul aferent, precum și obligarea acestora la

plata cheltuielilor de judecată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile premisă

și cele de fond pentru admiterea acțiunii, astfel cum acestea sunt prevăzute în

art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 și

celelalte acte normative.

Prima instanță a respins acțiunea ca fiind prescrisă, motivând că data

introducerii acțiunii a fost depășită, termenul de prescripție fiind modificat

prin art. 39 din Legea nr. 137 din 28 februarie 2002, acesta fiind de 1 luna de

la data la care au cunoscut sau trebuiau sa cunoască actul atacat ori de la

data nașterii dreptului, iar prin decizia nr. 25 din 23 martie 2005, pronunțată

în dosarul nr. 161/2005, Curtea de Apel Suceava a respins apelul reclamantei ca

nefondat, menținând motivele de fapt și de drept ale hotărârii primei instanțe.

Prin decizia nr. 5703 din 29

noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1678/2005, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 25 din 23

martie 2005 a Curții de Apel Suceava, a casat decizia recurată, a admis apelul

declarat împotriva sentinței nr. 978 din 05 noiembrie 2004 a Tribunalului

Botoșani, pe care a desființat-o și a trimis cauza la Tribunalul Botoșani

pentru rejudecare în fond.

Instanța de recurs a constatat că

societatea nu a rămas în pasivitate sau că ar fi fost neglijentă cu drepturile

sale și că dispozițiile Legilor speciale nr. 99/1999 și nr. 137/2002 își au

domeniul de aplicare exclusiv pentru operațiunile și actele efectuate în

procesul de privatizare. În speță, dreptul reclamantei luând naștere la data

evicțiunii, care este data punerii în executare a hotărârii judecătorești de

retrocedare a imobilului și astfel, față de data introducerii acțiunii - 08

august 2003 - și data învestirii cu formula executorie a hotărârii judecătorești,

­24 iunie 2003, termenul special de prescripție nu s-a împlinit.

Prin sentința nr. 1523 din 08

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, în

dosarul nr. 1208/40/2006, s-a admis acțiunea și s-a dispus obligarea pârâtelor

la plata sumei de 639.910 lei, cu titlu de daune-interese, precum și la plata

sumei de 13.370,31 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin admiterea

acțiunii fostului proprietar în cererea în revendicare, imobilul - și nu

acțiunile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare susmenționat -

a fost scos din patrimoniul reclamantei, astfel că obligația de garanție a

vânzătorului pentru evicțiune subzistă; în ceea ce privește întinderea acestei

obligații s-a avut în vedere că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare acțiuni

nr. 453 din 17 mai 1996 a fost încheiat anterior intrării in vigoare a Legii

nr. 137/2002, prejudiciul urmează a fi stabilit în conformitate cu prevederile

art. 32

4

din G.G. nr. 88/1997, cu modificările ulterioare.

Apelul declarat de A.V.A.S.

București, întemeiat pe dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ., O.U.G. nr. 88/1997,

Legea nr. 99/1999 modificată și completată prin O.U.G. nr. 51/1998 și Legea nr.

137/2002, a vizat excepția lipsei calității procesuale a SC B. SA Botoșani,

nemotivarea în fapt a hotărârii, precum și greșita stabilire a

daunelor-interese, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 30 din Legea

nr. 137/2002.

Prin apelul declarat împotriva

sentinței susmenționate, pârâtul Ministerul Economiei și Finantelor a criticat

soluția primei instanțe pentru nelegalitate, invocând lipsa calității sale

procesuale pasive.

Prin decizia nr. 63 din 19 mai 2008,

pronunțată în dosarul nr. 1208/40/2006, Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate

apelurile declarate de pârâții Statul Roman - Ministerul Economiei și Finanțelor

București - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și de A.V.A.S.

București și a obligat pe apelanți la 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel a reținut că Statul

Roman are calitatea procesuală pasivă, izvorâtă din prevederile art. 32

4

alin. (6) din O.U.G. nr. 88/1997, fiind vorba de o obligație

in solidum

,

născută prin aplicarea simultană a textului susmenționat și a prevederilor alin.

(1) ale aceluiași articol, prevederi de favoare instituite de legiuitor în

respectul dreptului de proprietate al fostului proprietar și al dreptului

persoanei evinse de către fostul proprietar.

Totodată, instanța de apel a

calificat cauza acțiunii (

causa debendi

), apreciind că aceasta nu este

reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci de restituirea

către fostul proprietar a bunului imobil preluat de stat și pentru care a fost

atestat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, înaintea cumpărării

acțiunilor de către Asociatia PAS B. Botoșani.

În privința apelului declarat de

A.V.A.S. București, instanța de apel a reținut că reclamanta are calitate

procesuală activă pentru motivul că restituirea imobilului către fostul

proprietar s-a reflectat prin scăderea elementelor de activ din patrimoniul

societății, la care se adaugă argumentele dezvoltate în paragraful anterior,

privind cauza cererii de chemare în judecată.

În privința despăgubirilor, instanța

a apreciat că acestea au fost stabilite prin expertiză necontestată de intimată

sub aspectul cuantumului, că dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

nu sunt aplicabile în cauză, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni a fost încheiat la data de 17 mai 1996, astfel încât, în baza regulii

tempus

regit actum

, dispozițiile menționate anterior nu au efecte asupra

contractelor deja încheiate.

S-a mai reținut că valoarea

contabilă este fixă și legată de o evaluare realizată la un anumit moment, în

vreme ce valoarea reală a imobilului este variabilă, depinzând de un număr

infinit de factori, iar faptul că imobilul s-ar fi amortizat parțial prin

folosire nu are decât relevanță contabilă, o logică simplă conducând la

concluzia că prin pierderea unui bun ești văduvit de valoarea de piață a

acestuia la momentul ieșirii bunului din patrimoniu, indiferent de valoarea lui

de inventar.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs A.V.A.S. și D.G.F.P. BOTOȘANI pentru STATUL ROMÂN, MINISTERUL

ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI.

Recurenta D.G.F.P. BOTOȘANI pentru

STATUL ROMAN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI a solicitat admiterea

recursului deoarece nu are calitate procesuală pasivă, statul fiind doar un

garant al obligației de despăgubire și nu un debitor al societății intimate.

Recurenta A.V.A.S. a invocat ca

motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând

greșita aplicare a art. 1337 C. civ., lipsa calității procesuale active a

intimatei și greșita acordare a despăgubirilor la valoarea de circulație și nu

la valoarea contabilă.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate de către recurenta A.V.A.S., Înalta Curte va

respinge recursul acesteia pentru următoarele considerenta:

Cauza acțiunii (

causa debendi

)

nu o constituie contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci restituirea

către fostul proprietar a bunului imobil preluat de stat și pentru care a fost

atestat dreptul de proprietate în favoarea reclamantei, înaintea cumpărării

acțiunilor de către Asociația PAS B. Botoșani.

Acțiunea vizează răspunderea

pârâtelor pentru evicțiune, fiind expres indicate ca temei juridic dispozițiile

art. 1337 C. civ., aplicabile și în materie comercială potrivit art. 1 alin. (2)

C. com., însă acestea trebuie interpretate prin prisma specificului situației

de fapt, fiind vorba despre o evicțiune

sui generis

, căreia ii sunt

aplicabile dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997

(despăgubirea pentru repararea prejudiciilor generate prin restituirea către

foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, trebuie să reprezinte

echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin această restituire ).

In acest context, limitele

despăgubirii impuse de art. 1337 și urm. C. civ. trebuie înlăturate, iar

întinderea daunelor interese trebuie determinată după criteriile prevăzute de

art. 1084 C. civ. (pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit),

astfel că pretențiile reclamantei, astfel cum au fost precizate prin cererea

din 04 octombrie 2007, sunt justificate și probate prin expertizele de

specialitate.

Dreptul la acțiune s-a născut în

baza sentinței civile nr. 13380 din 27 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria

Botoșani în dosarul nr. 19383/2002, prin care a fost admisă acțiunea fostului

proprietar, P.R.R., privind restituirea imobilelor susmenționate, reclamanta

fiind obligată să respecte proprietatea acestuia și să evacueze imobilul

(aceasta hotărâre a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, fiind

investită cu formula executorie prin încheierea din 24 iulie 2003, pronunțată

de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. 8754/2003).

Calitatea procesuală a reclamantei

rezultă din interpretarea logica a dispozițiile art. 32

4

din O.U.G.

nr. 88/1997 [în alin. (2) al acestui articol se precizează: "instituțiile

publice implicate vor plăti societăților comerciale ... (privatizate) o

despăgubire ... "]. Excepția lipsei calității procesuale a mai fost

invocată de pârâte și în alte faze procesuale, inclusiv în fața Înaltei Curți

de Casație și Justiție, excepție care a fost respinsă ca neîntemeiată, cu atât

mai mult, cu cât Asociația PAS, care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni de la FPS, a fost dizolvată și radiată din Registrul Judecătoriei

Botoșani.

Cu toate că prin art. 29 din Legea

nr. 137/2002, titularul dreptului de a obține despăgubiri figurează

cumpărătorul din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, acest text nu se

aplică raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâte, izvorâte din

evicțiunea specială, întrucât, față de momentul încheierii contractului prin

care s-au dobândit acțiunile de la F.P.S., respectiv 17 mai 1996, rămân

aplicabile, necondiționat, prevederile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997,

aprobată prin Legea nr. 44/1998 (text care a fost introdus prin Legea nr.

99/1999.

Față de motivele dezvoltate mai sus,

în temeiul art. 312 și art. 274 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de A.V.A.S., ce va fi obligată la 2500 lei cheltuieli de

judecată către intimata reclamantă SC B. SA Botoșani.

Cât privește recursul pârâtei D.G.F.P.

BOTOȘANI pentru STATUL ROMAN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI,

acesta urmează a se admite, se va modifica în parte decizia nr. 63 din 19 mai

2008 a Curții de Apel Suceava, în sensul că se va admite apelul pârâtei, se va

schimba în parte sentința nr. 1523 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului

Botoșani, secția comercială, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei

SC B. SA Botoșani față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR BUCUREȘTI ca fiind

îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a)

pct. 48 din H.G. nr. 386/2007, Ministerul Economiei si Finanțelor are printre

alte atribuțiuni si aceea de a reprezenta STATUL ROMÂN, ca subiect de drepturi

si obligații în fața instanțelor, precum și în orice situații în care acesta

participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu

stabilește în acest scop un alt organ.

Contractul de vânzare cumpărare

acțiuni, cum în mod corect a reținut și instanța a fost încheiat între A.P.A.P.S.

și Asociația PAS B. SA, Ministerul Economiei si Finanțelor neavând nicio

calitate la încheierea acestui contract și ca atare nu poate garanta pentru

sumele solicitate de reclamantă.

Astfel, calitatea procesuală pasivă

revine A.V.A.S. si nu Ministerului Economiei si Finanțelor.

Mai mult ca atât, față prevederile

art. 34

2

din O.G. nr. 88/1997, așa cum a fost modificată si

completată prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea

reformei economice: „Instituțiile publice implicate asigură repararea

prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de

privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile

preluare de stat.

Instituțiile publice implicate vor

plăti societăților comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să

reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în

natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari

prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.

In cazul în care prin hotărâre

judecătorească definitivă si irevocabilă societățile comerciale sunt obligate

la plata echivalentului bănesc al imobilelor, instituțiile publice implicate

vor plăti direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre.”

Rezultă din cele invocate că A.V.A.S.

în calitate de instituție publică implicată în vânzarea acțiunilor către

Asociația PAS B. SA Botoșani și are obligația să repare prejudiciul creat SC B.

SA prin restituirea în natură a imobilului deținut de aceasta către fostul

proprietar al imobilului.

Statul în calitate de garant

intervine potrivit prevederilor legale, numai în situația în care instituția

implicată în privatizare nu dispune de sumele de bani necesare pentru a putea

despăgubi societățile comerciale privatizate aflate în atare situații, putând

fi chemat în garanție numai în situații limită, extreme și numai în condițiile

legii. Chiar și în astfel de situații, statul rămâne un garant al obligației de

despăgubire și nu debitorul obligației de plată către societatea comercială

prejudiciată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 63 din 19 mai 2008

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Admite recursul pârâtei D.G.F.P.

BOTOȘANI pentru STATUL ROMÂN-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR BUCUREȘTI.

Modifică în parte decizia nr. 63 din

19 mai 2008 a Curții de Apel Suceava, admite apelul pârâtei, schimbă în parte

sentința nr. 1523 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, secția

comercială, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC B. SA Botoșani față

de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR BUCUREȘTI ca fiind îndreptată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Obligă recurenta A.V.A.S. la 2500

lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC B. SA Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 04 iunie 2009.