ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC B.G. SA a

chemat în judecată A.V.A.S. și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

996.562 RON, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin

restituirea în natură a imobilului – vilă și teren aferent, în suprafață de 650

m.p., situat în Băile Govora, județul Vâlcea. Acțiunea a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 32

4

pct. 1 din Legea nr. 99/1999.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8137 din 10 octombrie 2006, a

admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 187.357,57

RON despăgubiri ca echivalent al prejudiciului cauzat prin restituirea în

natură a imobilului – vilă și teren aferent situat în Băile Govora, județul

Vâlcea. În esență, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului

material la acțiune, reținându-se că în cauză nu își are aplicabilitate

termenul special prevăzut de art. 32

28

din Legea nr. 99/1999, care

dispune pentru operațiunile prevăzute de O.U.G. nr. 88/1997 anterior procesului

de privatizare, or în speță se solicită valorificarea unui drept la repararea

prejudiciului creat prin restituirea unui imobil ulterior procesului de

privatizare a societății, care s-a încheiat în anul 1999. În ceea ce privește

fondul cauzei, prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 32

4

din Legea nr. 99/1999 și că o justă reparație

a prejudiciului suferit se asigură prin acordarea unei sume care să reprezinte

valoarea contabilă a imobilului actualizată la data pronunțării hotărârii.

Sentința a fost apelată de

către reclamanta SC B.G. SA și de către pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI.

Reclamanta apelantă a

criticat soluția primei instanțe pentru motivul că a acordat despăgubirile la

valoarea contabilă, deși evaluarea raportată la valoarea de circulație a

bunurilor ar constitui o soluție echitabilă iar apelanta pârâtă A.V.A.S.

BUCUREȘTI pentru motivul încălcării termenului de prescripție de 3 luni

prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997.

Soluționând apelurile,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr.

13 din 15 ianuarie 2007, a reținut că apelul reclamantei este fondat, întrucât

dispozițiile art. 32

4

alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 88/1997,

modificată și completată de Legea nr. 99/1999 și Legea nr. 137/2002, au stabilit

expres că instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură

repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs

de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile

preluate de stat, prin plata unei despăgubiri care să reprezinte echivalentul

bănesc al acestui prejudiciu. În aceste condiții, Curtea a apreciat că valoarea

despăgubirii trebuie să evidențieze principiul reparației reale, efective și

integrale si aceasta se realizează prin stabilirea cuantumului despăgubirii în

funcție de valoarea de circulație a imobilelor retrocedate, fără raportare la

valoarea evidențiată în contabilitate. În consecință, Curtea de apel a admis

apelul reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

809.204,43 lei despăgubiri civile precum și 19.443,5 lei cheltuieli de

judecată.

Apelul pârâtei A.V.A.S.

BUCUREȘTI a fost respins, ca nefondat, instanța de apel reținând că întrucât în

litigiul de față se valorifică un drept la repararea prejudiciului creat prin

restituirea unui imobil ulterior procesului de privatizare a societății,

încheiat în anul 1999, dispozițiile art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997

nu sunt aplicabile, care dispune cu privire la operațiuni anterioare procesului

de privatizare.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs pârâta A.V.A.S., în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea

căruia a susținut că ambele instanțe au aplicat texte privitoare la termenul

general de prescripție, considerând în mod eronat că termenul de 3 luni

prevăzut de art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997 nu este aplicabil în

cauză și pe cale de consecință că reclamanta a formulat acțiunea în termen. În

continuare, recurenta a arătat că așa cum rezultă din procesul verbal de punere

în posesie, întocmit de executorul judecătoresc R.C., termenul special de

prescripție a început să curgă de la această dată, reclamanta inițiind

demersuri abia la data de 21 iunie 2005.

În ceea ce privește

acordarea de despăgubiri la valoarea de piață a imobilului restituit în natură

și nu la cea contabilă a considerat-o greșită, în opinia sa despăgubirea

neputând depăși valoarea contabilă a activelor. Citând art. 30 din Legea nr. 137/2002,

care a modificat cadrul stabilit de O.U.G. nr. 88/1997, completată de Legea nr.

99/1999, prin care s-a stabilit că valoarea despăgubirii să nu poată depăși 50 %

din prețul efectiv plătit de cumpărător, recurenta a solicitat ca suma să fie

redusă la valoarea din contabilitate.

Intimata prin întâmpinare a

răspuns punctual la cele două critici aduse deciziei pronunțată de instanța de

apel și în final a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Critica privind respingerea

excepției prescripției dreptului material la acțiune este nefondată. Instanța

de apel a respins excepția invocată, având în vedere că extinderea prevederilor

art. 28

28

din Legea nr. 99/1999 și la alte situații decât cele

prevăzute de text nu este posibilă, pentru că se abate de la domeniul de

aplicare al legii speciale. Astfel, dispozițiile art. 32 indice 28 din O.U.G. nr.

88/1997, se referă la un termen de prescripție de 3 luni aplicabil însă doar

introducerii cererilor prin care se atacă o operațiune sau un act, respectiv se

valorifică un drept specific procedurii de privatizare conferit de actele

normative citate privitor la privatizarea societăților comerciale, litigii care

sunt de competenta curții de apel, ca primă instanță. În speța de față,

întrucât se valorifică un drept, născut ulterior privatizării, corect

instanțele au apreciat că acțiunea reclamantei este de drept comun, fiindu-i aplicabil

termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.

Critica privind cuantumul

despăgubirilor acordate prin invocarea art. 30 din Legea nr. 137/2002, care a

modificat O.U.G. nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999 este nefondată.

Legea nr. 137/2002 prevede expres prin alin. (3) al. art. 30 că dispozițiile art.

32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 rămân aplicabile numai pentru contractele

de vânzare cumpărare încheiate înainte de intrarea acesteia în vigoare. Ori, în

speța de față, actul de vânzare cumpărare de acțiuni s-a încheiat în data de 9

iunie 1999, iar acțiunea în despăgubiri a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, modificată de Legea nr. 99/1999 în vigoare la acea

dată.

În consecință, modul de

determinare a cuantumului despăgubirilor stabilit de Legea nr. 137/2002 nu-i

este aplicabil acestui litigiu, întrucât privatizarea a avut loc înainte de

intrarea sa în vigoare.

Despăgubirea la valoarea de

circulație a imobilului retrocedat este corectă în raport de lipsa unor

dispoziții care să limiteze reparația. Art. 32

4

alin. (1) și (3) din

O.U.G. nr. 88/1997 stabilește obligația instituțiilor publice implicate de a

plăti societăților comerciale, care au suferit un prejudiciu în urma

restituirii imobilelor către foștii proprietari, o despăgubire care să

reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în

natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari.

Această despăgubire se poate stabili de instituțiile publice implicate de comun

acord cu societățile comerciale iar în caz de divergență, prin justiție.

Față de cele ce preced,

recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

În temeiul dispozițiilor art.

274 C. proc. civ., recurenta A.V.A.S. BUCUREȘTI va fi obligată la plata sumei

de 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr.

13 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta A.V.A.S.

București la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în

favoarea intimatei SC B.G. SA, BĂILE GOVORA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 mai 2007.