ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1778/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.G. SA a chemat în judecată A.V.A.S. și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 996.562 RON, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă și teren aferent, în suprafață de 650 m.p., situat în Băile Govora, județul Vâlcea. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 32 4 pct. 1 din Legea nr. 99/1999. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8137 din 10 octombrie 2006, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 187.357,57 RON despăgubiri ca echivalent al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului – vilă și teren aferent situat în Băile Govora, județul Vâlcea.

În esență, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținându-se că în cauză nu își are aplicabilitate termenul special prevăzut de art. 32 28 din Legea nr. 99/1999, care dispune pentru operațiunile prevăzute de O.U.G. nr. 88/1997 anterior procesului de privatizare, or în speță se solicită valorificarea unui drept la repararea prejudiciului creat prin restituirea unui imobil ulterior procesului de privatizare a societății, care s-a încheiat în anul 1999. În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 4 din Legea nr. 99/1999 și că o justă reparație a prejudiciului suferit se asigură prin acordarea unei sume care să reprezinte valoarea contabilă a imobilului actualizată la data pronunțării hotărârii.

Sentința a fost apelată de către reclamanta SC B.G. SA și de către pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI. Reclamanta apelantă a criticat soluția primei instanțe pentru motivul că a acordat despăgubirile la valoarea contabilă, deși evaluarea raportată la valoarea de circulație a bunurilor ar constitui o soluție echitabilă iar apelanta pârâtă A.V.A.S. BUCUREȘTI pentru motivul încălcării termenului de prescripție de 3 luni prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997. Soluționând apelurile, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 13 din 15 ianuarie 2007, a reținut că apelul reclamantei este fondat, întrucât dispozițiile art. 32 4 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G.

nr. 88/1997, modificată și completată de Legea nr. 99/1999 și Legea nr. 137/2002, au stabilit expres că instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, prin plata unei despăgubiri care să reprezinte echivalentul bănesc al acestui prejudiciu. În aceste condiții, Curtea a apreciat că valoarea despăgubirii trebuie să evidențieze principiul reparației reale, efective și integrale si aceasta se realizează prin stabilirea cuantumului despăgubirii în funcție de valoarea de circulație a imobilelor retrocedate, fără raportare la valoarea evidențiată în contabilitate.

În consecință, Curtea de apel a admis apelul reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 809.204,43 lei despăgubiri civile precum și 19.443,5 lei cheltuieli de judecată. Apelul pârâtei A.V.A.S. BUCUREȘTI a fost respins, ca nefondat, instanța de apel reținând că întrucât în litigiul de față se valorifică un drept la repararea prejudiciului creat prin restituirea unui imobil ulterior procesului de privatizare a societății, încheiat în anul 1999, dispozițiile art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997 nu sunt aplicabile, care dispune cu privire la operațiuni anterioare procesului de privatizare. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că ambele instanțe au aplicat texte privitoare la termenul general de prescripție, considerând în mod eronat că termenul de 3 luni prevăzut de art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997 nu este aplicabil în cauză și pe cale de consecință că reclamanta a formulat acțiunea în termen. În continuare, recurenta a arătat că așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie, întocmit de executorul judecătoresc R.C., termenul special de prescripție a început să curgă de la această dată, reclamanta inițiind demersuri abia la data de 21 iunie 2005. În ceea ce privește acordarea de despăgubiri la valoarea de piață a imobilului restituit în natură și nu la cea contabilă a considerat-o greșită, în opinia sa despăgubirea neputând depăși valoarea contabilă a activelor.

Citând art. 30 din Legea nr. 137/2002, care a modificat cadrul stabilit de O.U.G. nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999, prin care s-a stabilit că valoarea despăgubirii să nu poată depăși 50 % din prețul efectiv plătit de cumpărător, recurenta a solicitat ca suma să fie redusă la valoarea din contabilitate. Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual la cele două critici aduse deciziei pronunțată de instanța de apel și în final a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Critica privind respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune este nefondată. Instanța de apel a respins excepția invocată, având în vedere că extinderea prevederilor art. 28 28 din Legea nr. 99/1999 și la alte situații decât cele prevăzute de text nu este posibilă, pentru că se abate de la domeniul de aplicare al legii speciale.

Astfel, dispozițiile art. 32 indice 28 din O.U.G. nr. 88/1997, se referă la un termen de prescripție de 3 luni aplicabil însă doar introducerii cererilor prin care se atacă o operațiune sau un act, respectiv se valorifică un drept specific procedurii de privatizare conferit de actele normative citate privitor la privatizarea societăților comerciale, litigii care sunt de competenta curții de apel, ca primă instanță. În speța de față, întrucât se valorifică un drept, născut ulterior privatizării, corect instanțele au apreciat că acțiunea reclamantei este de drept comun, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958. Critica privind cuantumul despăgubirilor acordate prin invocarea art. 30 din Legea nr. 137/2002, care a modificat O.U.G.

nr. 88/1997, completată de Legea nr. 99/1999 este nefondată. Legea nr. 137/2002 prevede expres prin alin. (3) al. art. 30 că dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate înainte de intrarea acesteia în vigoare. Ori, în speța de față, actul de vânzare cumpărare de acțiuni s-a încheiat în data de 9 iunie 1999, iar acțiunea în despăgubiri a fost întemeiată pe dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată de Legea nr. 99/1999 în vigoare la acea dată. În consecință, modul de determinare a cuantumului despăgubirilor stabilit de Legea nr. 137/2002 nu-i este aplicabil acestui litigiu, întrucât privatizarea a avut loc înainte de intrarea sa în vigoare.

Despăgubirea la valoarea de circulație a imobilului retrocedat este corectă în raport de lipsa unor dispoziții care să limiteze reparația. Art. 32 4 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 88/1997 stabilește obligația instituțiilor publice implicate de a plăti societăților comerciale, care au suferit un prejudiciu în urma restituirii imobilelor către foștii proprietari, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari. Această despăgubire se poate stabili de instituțiile publice implicate de comun acord cu societățile comerciale iar în caz de divergență, prin justiție. Față de cele ce preced, recursul potrivit art. 312 C. proc.

civ., va fi respins. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta A.V.A.S. BUCUREȘTI va fi obligată la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 13 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta A.V.A.S. București la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC B.G. SA, BĂILE GOVORA. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2007.