ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 28

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

neîntemeiate, plângerile formulate de petenții H.E., G.M. și H.I. împotriva

rezoluției nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București și a rezoluției nr. 1971/II/2/2005 din 22 iulie 2005 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Petenții au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 50 RON.

S-a reținut că prin rezoluția nr. 920/P/2005

din data de 16 mai 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

dispus neînceperea urmăririi penale față de B.A., procuror la Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și N.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele

nu există.

Petiționarii au sesizat faptul că

procurorul B.A. a soluționat dosarul penal nr. 473/P/2005, dispunând în mod

netemeinic și nelegal neînceperea urmăririi penale față de D.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii prevăzută de

art. 179 C. pen.

Plângerea formulată de petiționari

conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 1543/VIII/1/2005 din 14 aprilie 2005 de către prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, D.N.

Petiționarii au considerat că, prin

dispunerea acestor soluții, cei doi procurori și-au încălcat atribuțiile de

serviciu și au favorizat-o pe făptuitoarea D.M.

Cercetările penale efectuate în

cauză au stabilit că soluția dispusă de procuror a avut în vedere probatoriul

administrat în cauză din care nu au rezultat aspecte de natură penală cu

privire la decesul lui D.I. și, implicit, cu privire la o pretinsă determinare

a unei pretinse sinucideri a defunctului.

Prin rezoluția nr. 1971/II/2/2005

din 22 iulie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționari

împotriva rezoluției de neurmărire penală din dosarul penal nr. 920/P/2005.

Investită conform art. 278

1

C. proc. pen., cu plângerea petiționarilor H.E., H.I. și G.M., instanța de fond

a apreciat soluția de neîncepere a urmăririi penale ca temeinică, neexistând

dovezi că procurorii și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau și le-au

îndeplinit în mod defectuos cu privire la soluționarea cauzei, privind-o pe

făptuitoarea D.M., interesele legitime ale petenților nefiind vătămate.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs petiționarii H.E., H.I. și G.M., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de

cercetări penale sub aspectul infracțiunii de favorizare.

Totodată, s-a arătat că valoarea

cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina petiționarilor este prea mare.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a verificat

rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a

constatat în mod just că aceasta este legală și temeinică.

Soluția dispusă de procuror și apoi

verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București

corespunde materialului probator administrat în cauză și din care nu rezultă că

decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere

din partea făptuitoarei D.M.

Întrucât în cauză nu a rezultat

aspecte de natură penală privind exercitarea abuzivă de către procurori a

atribuțiilor lor de serviciu, în mod întemeiat instanța de fond a respins

plângerea petiționarilor împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Cheltuielile judiciare au fost

stabilite în mod judicios, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc.

pen.

Așa fiind, în cauză neexistând alte

motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile petiționarilor ca

nefondate.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii H.E., G.M. și H.I. împotriva sentinței penale nr. 120

din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2006.