ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 28 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiate, plângerile formulate de petenții H.E., G.M. și H.I. împotriva rezoluției nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1971/II/2/2005 din 22 iulie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Petenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 50 RON.

S-a reținut că prin rezoluția nr. 920/P/2005 din data de 16 mai 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și N.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există. Petiționarii au sesizat faptul că procurorul B.A. a soluționat dosarul penal nr. 473/P/2005, dispunând în mod netemeinic și nelegal neînceperea urmăririi penale față de D.M. pentru săvârșirea infracțiunii de determinarea sau înlesnirea sinuciderii prevăzută de art. 179 C. pen.

Plângerea formulată de petiționari conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1543/VIII/1/2005 din 14 aprilie 2005 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, D.N. Petiționarii au considerat că, prin dispunerea acestor soluții, cei doi procurori și-au încălcat atribuțiile de serviciu și au favorizat-o pe făptuitoarea D.M. Cercetările penale efectuate în cauză au stabilit că soluția dispusă de procuror a avut în vedere probatoriul administrat în cauză din care nu au rezultat aspecte de natură penală cu privire la decesul lui D.I. și, implicit, cu privire la o pretinsă determinare a unei pretinse sinucideri a defunctului. Prin rezoluția nr. 1971/II/2/2005 din 22 iulie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționari împotriva rezoluției de neurmărire penală din dosarul penal nr. 920/P/2005.

Investită conform art. 278 1 C. proc. pen., cu plângerea petiționarilor H.E., H.I. și G.M., instanța de fond a apreciat soluția de neîncepere a urmăririi penale ca temeinică, neexistând dovezi că procurorii și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau și le-au îndeplinit în mod defectuos cu privire la soluționarea cauzei, privind-o pe făptuitoarea D.M., interesele legitime ale petenților nefiind vătămate. Împotriva acestei soluții au declarat recurs petiționarii H.E., H.I. și G.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracțiunii de favorizare. Totodată, s-a arătat că valoarea cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina petiționarilor este prea mare.

Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Instanța de fond a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat în mod just că aceasta este legală și temeinică. Soluția dispusă de procuror și apoi verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București corespunde materialului probator administrat în cauză și din care nu rezultă că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea făptuitoarei D.M.

Întrucât în cauză nu a rezultat aspecte de natură penală privind exercitarea abuzivă de către procurori a atribuțiilor lor de serviciu, în mod întemeiat instanța de fond a respins plângerea petiționarilor împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare au fost stabilite în mod judicios, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen. Așa fiind, în cauză neexistând alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile petiționarilor ca nefondate. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii H.E., G.M. și H.I. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2006.