ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5266/2006

Asupra contestațiilor în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 480

din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 2545/2/2006, s-a declinat competența soluționării cauzei privind

contestația în anulare formulată de recurenții H.E., H.I. și G.M. împotriva

deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 (dosar nr. 22023/1/2005) la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 301 din 18 ianuarie 2006

pronunțată în dosarul nr. 22031/1/2005 (nr. vechi 6633/2005) de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au respins, ca nefondate,

recursurile declarate de petenții H.E., H.I. și G.M. împotriva sentinței penale

nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, cu

motivarea că soluția dispusă de procuror și apoi, verificată de prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București este corespunzătoare materialului

de urmărire penală administrat în cauză și din care nu a rezultat că decesul

lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea

făptuitoarei D.M.

Împotriva acestei soluții au

formulat contestație în anulare și, apoi, cerere de revizuire contestatorii

revizuienți H.E., H.I. și G.M.

Curtea de apel, examinând

cererea formulată de aceștia, a constatat că prezintă două calificări juridice

date de părți, prin avocat, însă a acordat prioritate contestației în anulare,

în raport cu motivul invocat, art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

„procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii” (dat fiind

faptul că se solicită reformarea deciziei penale nr. 301/2006, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție).

Potrivit art. 389 alin. (1) C.

proc. pen., contestația în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)

- c) C. proc. pen., se introduce la instanța de recurs care a pronunțat

hotărârea a cărei anulare se cere.

Așa fiind, s-a apreciat că

cererea, contestația formulată a fost greșit îndreptată la Curtea de Apel

București, secția I penală, și în consecință s-a declinat competența

soluționării cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 42 C.

proc. pen.

Astfel, cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr.

2545/2/2006.

Prin cererea formulată și

înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr.

2545/2/2006, petiționarii H.E., H.I. și G.M. au formulat atât contestații în

anulare, cât și cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 301/2006,

solicitând admiterea recursului formulat în cauză.

În motivarea cererilor

referitoare la contestațiile în anulare, contestatorii petiționarii au arătat

că procedura de citare pentru ziua judecății fondului nu a fost legal

îndeplinită. Pe baza dovezii că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

se află dosarul penal nr. 6633/2005, petiționarii au invocat excepția de

conexitate, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra excepției și să le comunice

încheierea de ședință atașată la citație pentru ziua judecății fondului. Or

procedura fiind viciată prin necomunicarea odată cu citație pentru fond a

încheierii de soluționare a excepției invocată, decizia contestată este lovită

de nulitate absolută.

Acestei cauze i-a fost

atașat dosarul nr. 22023/1/2005 (nr. vechi 6633/2005) al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, în care a fost pronunțată decizia nr. 301

din 18 ianuarie 2006.

Prin decizia mai sus-menționată

au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii H.E., G.M.

și H.I. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curții de

Apel București, secția I penală, fiind obligați recurenții petiționari la plata

sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța acea

decizie, instanța supremă a reținut că instanța de fond a verificat rezoluția

atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat

în mod just că aceasta este legală și temeinică.

Soluția dispusă de procuror

și apoi verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București corespunde materialului probator administrat în cauză și din care nu

a rezultat că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la

sinucidere din partea făptuitoarei D.M.

Întrucât în cauză nu au

rezultat aspecte de natură penală privind exercitarea abuzivă de către

procurori a atribuțiilor lor de serviciu, în mod întemeiat instanța de fond a

respins plângerea petiționarilor împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Cheltuielile judiciare au

fost stabilite în mod judicios, în conformitate cu prevederile art. 192 C.

proc. pen.

Așa fiind, în cauză

neexistând alte motive de casare, curtea a respins recursurile petiționarilor,

ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În vederea soluționării

contestațiilor în anulare formulate de contestatorii petiționari s-a dispus

citarea acestora pentru termenul din 15 iunie 2006, când s-a constatat lipsă de

procedură cu aceștia, precum și pentru azi 14 septembrie 2006, când s-a

constatat procedura de citare legal îndeplinită, contestatorii lipsind la

ambele termene arătate și neexistând vreun înscris care să ateste

imposibilitatea de prezentare sau alte motive.

La termenul de astăzi,

apărătorul contestatorilor, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la

aprecierea curții soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, iar procurorul a

pus concluzii de respingere, ca inadmisibile a contestațiilor în anulare

formulate de contestatori.

Examinând contestațiile în

anulare formulate de contestatorii petiționari H.E., H.I. și G.M. în raport cu

motivul invocat întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază ca fiind nefondată contestația în anulare formulată

pentru considerentele ce se vor arăta.

Legiuitorul român a prevăzut

că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare

în condițiile dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Or, din examinarea cauzei a

rezultat, că la termenul din 18 ianuarie 2006, când a fost judecat recursul

declarat de petiționarii H.E., G.M. și H.I., procedura de citare cu recurenții

petiționari a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. art. 278

1

alin. 10 alin. (1) cu referire la art. 385

11

alin. (1) cu referire

la art. 177 alin. (1), 178 alin. (1) și art. 179 C. proc. pen., iar cu

intimații B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și N.D.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost îndeplinită în

condițiile art. 278

1

alin. 10 alin. (1) cu referire la art. 385

11

alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, la dosarul instanței

de recurs se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenții

petiționari H.E. la adresele din Făgăraș, și respectiv str. Luncii ambele din

județul Brașov, existând mențiunea primirii de către recurentă pe cea din

ultimă dovadă, H.I. la adresele din comuna Șinca, județul Brașov și respectiv

Făgăraș, str. Trandafirilor, județul Brașov, existând mențiunea primirii de

către destinatar și semnarea dovezii de către sora destinatarului identificată

cu act de identitate și G.M. la adresele din Făgăraș, str. Trandafirilor,

județul Brașov la sediul Cabinetului Individual de Avocatură I.S. și respectiv

str. Tudor Vladimirescu, ambele îndeplinite prin afișare, subliniindu-se că

afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatorului, nefiind găsită

nicio persoană de la pct. 1, destinatar, soț, rudă cu destinatarul, persoană

care locuiește cu destinatarul, portar, administrator, serviciul de

registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, serviciul

personal, administrația spitalului, comandamentul unității militare,

administrația locului de deținere.

Totodată, la același dosar

se află notele telefonice pentru cei doi intimați, respectiv B.A. și N.D. ambii

procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, existând mențiunea

referitoare la faptul că s-a luat legătura telefonică cu aceștia, indicându-se

data, ora, locul unde are loc procesul, respectiv 18 ianuarie 2006, ora 9,00 la

sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sala de ședință nr.

8 parter, numărul de dosar, obiectul acestuia, persoanele care au declarat

recurs, persoanele și calitățile acestora care au transmis și respectiv primit

nota telefonică.

Criticile contestatorilor

referitoare la excepția formulată nu pot fi examinate prin prisma cazului de

contestație în anulare invocat, deoarece conținutul art. 386 lit. a) C. proc.

pen., cuprinde în mod expres și limitativ condiția de exercitare a acestei căi

extraordinare de atac.

Astfel, Înalta Curte, în

raport cu cele mai sus arătate, constată că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de cazul de contestație în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. a)

C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte

consideră că examinarea criticii formulată de contestatori în raport cu

îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor în cazul de contestație în anulare

invocat, nu conduce la inadmisibilitatea contestației în anulare, ci la

analizarea pe fond a conținutului acesteia.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de

contestatorii petiționari H.E., H.I. și G.M. împotriva deciziei penale nr. 301

din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții contestatori la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în

sumă de câte 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

contestațiile în anulare formulate de contestatorii condamnați H.E., H.I. și G.M.

împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă recurenții

contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220

lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 40

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 septembrie 2006.