ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5266/2006

Asupra contestațiilor în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 480 din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2545/2/2006, s-a declinat competența soluționării cauzei privind contestația în anulare formulată de recurenții H.E., H.I. și G.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 (dosar nr. 22023/1/2005) la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 301 din 18 ianuarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 22031/1/2005 (nr. vechi 6633/2005) de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petenții H.E., H.I.

și G.M. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, cu motivarea că soluția dispusă de procuror și apoi, verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este corespunzătoare materialului de urmărire penală administrat în cauză și din care nu a rezultat că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea făptuitoarei D.M. Împotriva acestei soluții au formulat contestație în anulare și, apoi, cerere de revizuire contestatorii revizuienți H.E., H.I. și G.M. Curtea de apel, examinând cererea formulată de aceștia, a constatat că prezintă două calificări juridice date de părți, prin avocat, însă a acordat prioritate contestației în anulare, în raport cu motivul invocat, art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., „procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii” (dat fiind faptul că se solicită reformarea deciziei penale nr. 301/2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție). Potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen., se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Așa fiind, s-a apreciat că cererea, contestația formulată a fost greșit îndreptată la Curtea de Apel București, secția I penală, și în consecință s-a declinat competența soluționării cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 42 C. proc.

pen. Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 2545/2/2006. Prin cererea formulată și înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. 2545/2/2006, petiționarii H.E., H.I. și G.M. au formulat atât contestații în anulare, cât și cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 301/2006, solicitând admiterea recursului formulat în cauză. În motivarea cererilor referitoare la contestațiile în anulare, contestatorii petiționarii au arătat că procedura de citare pentru ziua judecății fondului nu a fost legal îndeplinită. Pe baza dovezii că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află dosarul penal nr. 6633/2005, petiționarii au invocat excepția de conexitate, instanța fiind obligată să se pronunțe asupra excepției și să le comunice încheierea de ședință atașată la citație pentru ziua judecății fondului.

Or procedura fiind viciată prin necomunicarea odată cu citație pentru fond a încheierii de soluționare a excepției invocată, decizia contestată este lovită de nulitate absolută. Acestei cauze i-a fost atașat dosarul nr. 22023/1/2005 (nr. vechi 6633/2005) al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care a fost pronunțată decizia nr. 301 din 18 ianuarie 2006. Prin decizia mai sus-menționată au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii H.E., G.M. și H.I. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind obligați recurenții petiționari la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța acea decizie, instanța supremă a reținut că instanța de fond a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat în mod just că aceasta este legală și temeinică. Soluția dispusă de procuror și apoi verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul București corespunde materialului probator administrat în cauză și din care nu a rezultat că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea făptuitoarei D.M. Întrucât în cauză nu au rezultat aspecte de natură penală privind exercitarea abuzivă de către procurori a atribuțiilor lor de serviciu, în mod întemeiat instanța de fond a respins plângerea petiționarilor împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Cheltuielile judiciare au fost stabilite în mod judicios, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen. Așa fiind, în cauză neexistând alte motive de casare, curtea a respins recursurile petiționarilor, ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen. În vederea soluționării contestațiilor în anulare formulate de contestatorii petiționari s-a dispus citarea acestora pentru termenul din 15 iunie 2006, când s-a constatat lipsă de procedură cu aceștia, precum și pentru azi 14 septembrie 2006, când s-a constatat procedura de citare legal îndeplinită, contestatorii lipsind la ambele termene arătate și neexistând vreun înscris care să ateste imposibilitatea de prezentare sau alte motive.

La termenul de astăzi, apărătorul contestatorilor, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea curții soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, iar procurorul a pus concluzii de respingere, ca inadmisibile a contestațiilor în anulare formulate de contestatori. Examinând contestațiile în anulare formulate de contestatorii petiționari H.E., H.I. și G.M. în raport cu motivul invocat întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind nefondată contestația în anulare formulată pentru considerentele ce se vor arăta. Legiuitorul român a prevăzut că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în condițiile dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc.

pen., când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Or, din examinarea cauzei a rezultat, că la termenul din 18 ianuarie 2006, când a fost judecat recursul declarat de petiționarii H.E., G.M. și H.I., procedura de citare cu recurenții petiționari a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. art. 278 1 alin. 10 alin. (1) cu referire la art. 385 11 alin. (1) cu referire la art. 177 alin. (1), 178 alin. (1) și art. 179 C. proc. pen., iar cu intimații B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și N.D., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost îndeplinită în condițiile art. 278 1 alin. 10 alin. (1) cu referire la art. 385 11 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) teza a II-a C. proc.

pen. Astfel, la dosarul instanței de recurs se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenții petiționari H.E. la adresele din Făgăraș, și respectiv str. Luncii ambele din județul Brașov, existând mențiunea primirii de către recurentă pe cea din ultimă dovadă, H.I. la adresele din comuna Șinca, județul Brașov și respectiv Făgăraș, str. Trandafirilor, județul Brașov, existând mențiunea primirii de către destinatar și semnarea dovezii de către sora destinatarului identificată cu act de identitate și G.M. la adresele din Făgăraș, str. Trandafirilor, județul Brașov la sediul Cabinetului Individual de Avocatură I.S.

și respectiv str. Tudor Vladimirescu, ambele îndeplinite prin afișare, subliniindu-se că afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatorului, nefiind găsită nicio persoană de la pct. 1, destinatar, soț, rudă cu destinatarul, persoană care locuiește cu destinatarul, portar, administrator, serviciul de registratură sau funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, serviciul personal, administrația spitalului, comandamentul unității militare, administrația locului de deținere. Totodată, la același dosar se află notele telefonice pentru cei doi intimați, respectiv B.A. și N.D.

ambii procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, existând mențiunea referitoare la faptul că s-a luat legătura telefonică cu aceștia, indicându-se data, ora, locul unde are loc procesul, respectiv 18 ianuarie 2006, ora 9,00 la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sala de ședință nr. 8 parter, numărul de dosar, obiectul acestuia, persoanele care au declarat recurs, persoanele și calitățile acestora care au transmis și respectiv primit nota telefonică. Criticile contestatorilor referitoare la excepția formulată nu pot fi examinate prin prisma cazului de contestație în anulare invocat, deoarece conținutul art. 386 lit. a) C. proc. pen., cuprinde în mod expres și limitativ condiția de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, Înalta Curte, în raport cu cele mai sus arătate, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de cazul de contestație în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte consideră că examinarea criticii formulată de contestatori în raport cu îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor în cazul de contestație în anulare invocat, nu conduce la inadmisibilitatea contestației în anulare, ci la analizarea pe fond a conținutului acesteia. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii petiționari H.E., H.I. și G.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii condamnați H.E., H.I. și G.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă recurenții contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2006.