ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 5693 la 20 februarie 2008 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1702/1/2008 la 25 februarie 2008, petiționarul A.E. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor G.O., I.G., M.L. care au făcut parte din completul de judecată al dosarului nr. 7080/59/2006, care au refuzat intenționat să judece contestația în anulare formulată de el și soția sa, sub pretextul că este tardivă, deși aceasta era făcută în termenul legal, conform art. 319 C. proc. civ., înainte de terminarea executării.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că anexează copia deciziei civile nr. 1087 din 25 aprilie 2005, când a formulat prima dată contestație în anulare,în care este trecută data de 8 martie 2005, precum și copia procesului-verbal de terminarea executării din data de 16 martie 2005, că a mai formulat contestație în anulare de trei ori între anii 2005-2006, care de fiecare dată a fost respinsă, ca tardivă. De asemenea, petiționarul a mai menționat că, în dosarul nr. 7080/59/2006, a solicitat în mod expres că nu se mai respingă contestația, precizând cu actele depuse că ea nu este tardivă, ci este în termenul legal, dar cu toate acestea judecătorii menționați au respins-o.

S-a adresat Ministerului Justiției, după care a formulat plângere penală, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală, pe care o anexează și la prezenta plângere, care, însă nu a fost analizată de către parchet, fiindu-i trimis un răspuns, pe care îl atașează. Petiționarul solicită cercetarea și judecarea magistraților indicați, precum și faptul că se constituie parte civilă, cu obligarea acestora la daune morale în sumă de 30.000 lei, precizând că menține plângerea penală pe care a depus-o la parchet, judecătorii fiind vinovați de comiterea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, că nu au comis aceste infracțiuni din eroare, ci intenționat, fiind influențați de partea adversă.

Totodată, petiționarul a mai arătat că în conformitate cu art. 278 C. proc. pen., depune plângere penală împotriva domnului judecător M.D., de la Curtea de Apel Timișoara, care cu ocazia judecării plângerii sale penale din dosarul nr. 7310/P/2005 a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Petiționarul a menționat că a formulat plângere penală pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 10 aprilie 2006, care nu a fost analizată, precum și faptul că trimite copiile sentinței penale nr. 11/ P din 26 ianuarie 2006, declarația martorului M.T., menține cele arătate la parchet, solicitând judecarea și pedepsirea domnului judecător, constituindu-se parte civilă pentru suma de 10.000 lei daune morale.

Au fost anexate prezentei plângeri, fotocopiile deciziei penale nr. 305 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 7080/59/2006, a deciziei civile nr. 1087 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 2351/C/2005, a procesului-verbal din data de 16 martie 2005 întocmit de Biroul Executor Judecătoresc V.Șt., a plângerii adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală, a dresei cu nr. 9335/3795/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a sentinței penale nr. 11/ PI din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 7310/P/2005, a martorului M.T., a plângerii adresată de petiționar, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală, împotriva domnului judecător M.D., de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei cu ocazia revizuirii din dosarul nr. 7310/P/2005, a adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică cu nr. 9335/3795/2007, înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 7888 la 10 martie 2008, o cerere formulată de petiționar în care menționează cheltuielile efectuate în dosarele Curții de Apel Timișoara, precum și alte cheltuieli, menționând că anexează copiile deciziilor Curții de Apel Timișoara, pronunțate în dosarele nr. 10506/C/2005 și 118082/C/2005. Au fost anexate o chitanță și bilete de transport C.F.R., copiile deciziei civile nr. 3479 de la 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 10506/C/2005, a contestației în anulare formulate, a deciziei civile nr. 1092 de la 4 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 11802/C/2005, aflate la dosarul Înaltei Curți.

De asemenea, a mai fost depusă la dosar, după înregistrare, prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 9394 la 20 martie 2008, o cerere din partea petiționarului A.E. în care arată că extinde plângerea penală și împotriva domnilor judecători din Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care sunt vinovați de comiterea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, cu ocazia refuzului de a judeca contestația în anulare, pretextând că este tardivă, deși este cerută în termen legal, înaintea ultimului act al executării, respectiv T.P., L.L., C.O., D.C., F.Ș. și E.N., constituindu-se parte civilă în proces cu câte 10.000 lei pentru fiecare domn judecător, în total 60.000 lei, cerere aflată la dosarul Înaltei Curți.

Totodată, a mai fost depusă la dosar, după înregistrare prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 9607 la 21 martie 2008, o plângere a petiționarului A.E. împotriva domnilor judecători de la Tribunalul Hunedoara, anexând deciziile civile nr. 671/R/2007 și 773/R/2007 ale Tribunalului Hunedoara, secția civilă, în care a solicitat obligarea numitelor S.E. și L. la restituirea cheltuielilor de judecată din deciziile pronunțate, dar judecătorii nu au ținut seama de solicitarea sa, fiindu-i respinse recursul și contestația, obligându-l la plata sumei de 818 lei cheltuieli de judecată, solicitând instanței supreme obligarea intimatelor S.E. și L. la cheltuieli. Au fost anexate copiile deciziilor civile nr. 671/R/2007 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 945/195/2006 și a deciziei civile nr. 773/R/2007 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 2757/97/2007, aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, au lipsit petiționarul A.E. și intimații O.G., G.I. și L.M. Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților, în dezbateri. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în conformitate cu art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimiterea plângerii la parchetul competent pentru efectuarea cercetărilor. După dezbateri a fost primită și depusă la dosar o cerere, prin care petiționarul a solicitat obligarea domnilor judecători din Curtea de Apel Timișoara la daune morale, darea unei dispoziții Curții de Apel Alba Iulia să judece contestația în anulare, precum și faptul că depune la dosar cheltuielile cu ocazia deplasării la instanța supremă, în total 401 lei, la care a anexat o chitanță și biletul C.F.R.

Înalta Curte examinând plângerea formulată de petiționarul A.E. constată că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Legiuitorul a reglementat în dispozițiile art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen., conținutul și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală. Astfel, se stipulează că: „Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.

Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.” Plângerea petiționarului A.E., așa cum a fost precizată prin celelalte plângeri, cuprinde elementele cerute de norma procedurală mai sus arătată, chiar dacă în conținutul acesteia nu a descris în amănunt faptele care formează obiectul plângerii, însă a arătat pretinse încălcări ale modului în care au fost soluționate cauzele indicate în mod expres, infracțiunile pretins a fi comise de către făptuitori, respectiv abuz în serviciu și fals intelectual. Totodată, au fost atașate ca mijloace de probă, fotocopiile hotărârilor judecătorești invocate, precum și a unor înscrisuri la care s-a făcut referire în conținutul plângerii.

Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiționarul A.E. a fost greșit îndreptată la instanța de judecată, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror în cazurile arătate de art. 29 pct. 1 C. proc. pen., față de calitatea persoanei, deci inclusiv a celor de la lit. f) respectiv, infracțiunile săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe și de procurorii Parchetului Național Anticorupție.

Or, în prezenta cauză plângerea petiționarului A.E., așa cum a fost precizată, în condițiile arătate, vizează pe judecătorii O.G., G.I., L.M., Ș.F., O.C., N.E., L.L., C.D., P.T., judecători de la Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, judecător D.M. de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, judecători C.M.A., N.C.A., I.I.E., S.O.M., Z.E. de la Tribunalul Hunedoara, secția civilă, pentru pretinsele infracțiuni comise de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., calitatea de judecător la curtea de apel arătată, regăsindu-se în situațiile prevăzute expres la lit. f) al art. 29 C. proc. pen., urmând ca și pentru judecătorii de la tribunalul menționat, față de cazul de indivizibilitate prevăzut la art. 33 lit. a) C. proc.

pen., cu referire la art. 35 alin. (1) și respectiv art. 45 alin. (1) C. proc. pen., competența efectuării cercetărilor, urmând să revină procurorului de la parchetul superior, în grad. Față de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006, va trimite cauza privind pe petiționarul A.E. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite cauza privind pe petiționarul A.E. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.