ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5173/2005

Examinând contestația în anulare de față, constată: Condamnatul Ș.D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1803 din 15 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea contestației s-a arătat că nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 19 1 și 19 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 potrivit cărora, instanța poate să nu ia nici o măsură împotriva consumatorului care respectă un program de reintegrare socială. S-a invocat drept temei al contestației art. 386 lit. c) C. proc. pen. Un alt motiv al contestației se referă la împrejurarea că nu a fost audiată martora B.G.C. și nici reporterii și fotografii de la ziarul „Curierul zilei de Argeș”.

S-a mai susținut că deși a adus la cunoștință procurorului că este consumator de droguri, acesta nu a ținut cont de dispozițiile art. 27, 28 și 29 din Legea nr. 143/2000. Contestația în anulare nu este fondată. Această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. Potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocat drept temei al primului motiv al cererii, există caz de contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe la dosar. Potrivit art. II din Legea nr. 522/2004, art. 19 1 și 19 2 din Legea nr. 143/2000, intră în vigoare odată cu noul Cod penal.

Or, la data pronunțării deciziei în recurs noul Cod penal și, în consecință, nici art. 19 1 și 19 2 din Legea nr. 143/2000 nu intraseră încă în vigoare. Așa fiind, se constată că nu există cazul de contestație în anulare invocat de contestator. Celelalte motive invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. În consecință, contestația va fi respinsă ca nefondată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul – condamnat Ș.D. împotriva deciziei penale nr. 1803 din 15 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 7341/2004. Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2005.