ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5152/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2257 din 19

octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 8468/2003, s-a

respins acțiunea formulată de reclamanta D.A.D.R. Bihor, în contradictoriu cu

pârâta SC N. SA Palota, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 10.000.000

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 36/1999,

modificată prin O.U.G. nr. 132/1999, respectiv animalele de prăsilă sunt

cumpărate din producția internă, iar din expertiza efectuată în cauză rezultă

că au potențial biologic ridicat, chiar dacă nu dețin un atestat în acest sens,

motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 55 din 19 aprilie

2005 a respins apelul, ca nefondat.

În considerentele acestei decizii

s-a reținut cu privire la critica de nelegalitate, constând în greșita aplicare

și interpretare a prevederilor art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 118 din 18

februarie 2000, pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice privind

modul de acordare, de utilizare și controlul subvențiilor de la bugetul de stat

destinate acoperirii a 70 % din volumul dobânzii datorate de împrumutat,

aferentă creditelor bancare este nefondată. Instanța de apel a motivat că

expertiza efectuată în cauză a acoperit lipsa certificatului de atestare a

performanțelor biologice la momentul livrării, astfel că intimata putea

beneficia de facilitățile prevăzute de normele în materie.

La data de 20 mai 2005, reclamanta a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea

termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate vizând

pronunțarea unei soluții cu încălcarea atât a prevederilor art. 2 alin. (2) din

H.G. nr. 118 din 18 februarie 2000 cât și prevederile Ord. nr. 41 din 8 aprilie

1976, pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind aprecierea și

verificarea calității materialului de reproducție la animale.

Recurenta susține în acest sens că,

chiar dacă prin expertiza efectuată în cauză s-a dovedit că scrofițele

achiziționate au un potențial biologic ridicat, acestea trebuiau să fie

atestate prin certificate de origine și valoare productivă individual sau

colectiv în materia livrării.

Pentru aceste considerente,

reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii

atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Pentru a beneficia de facilitățile

prevăzute de art. 3 al O.G. nr. 36/1999, privind sprijinul acordat de stat

producătorilor agricoli, intimata SC N. SA Palota trebuia să facă dovada că a

achiziționat pe piața internă animale de prăsilă și că acestea sunt atestate

din punct de vedere al performanțelor biologice.

Din actele dosarului, bine instanțele

de judecată au apreciat că pârâta a achiziționat animalele la care se face

referire, conform facturilor fiscale ce poartă mențiunea făcută de furnizor că

sunt atestate din punct de vedere al performanțelor, cum confirmarea acestei

mențiuni vine și din expertiza efectuată în cauză, cu completarea aferentă,

deopotrivă cu adresa din 15 octombrie 2003, emisă de SC S. SA.

De altfel, chiar reclamanta a vizat

favorabil documentația în vederea obținerii subvenției de 70 % din volumul

dobânzii datorate, astfel că bine s-a reținut că pârâta era îndreptățită a

beneficia de facilitățile mai sus arătate, scopul legii fiind astfel atins.

În raport de cele ce preced, Curtea,

constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 312

teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta D.A.D.R. Bihor,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta D.A.D.R. Bihor, împotriva deciziei nr. 55/ C din 19 aprilie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.