ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 829/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2440/2005, reclamanta SC Z. SRL Iași a chemat în judecată pârâta C.A.S. Iași pentru obligarea acesteia la plata sumei de 2.497.812.450 lei, din care 943.444.396 lei preț produse, iar 861.044.167 lei penalități de întârziere, calculate până la 31 ianuarie 2005, precum și la plata sumei de 660.441 lei /zi cu titlu de daune cominatorii începând cu 31 ianuarie 2005 și până la plata efectivă a prețului și a penalităților.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că are ca obiect de activitate comercializarea de produse farmaceutice, funcționând ca lanț de farmacii; că, în baza contractului încheiat la 3 ianuarie 2001, a furnizat pârâtei servicii farmaceutice, respectiv medicamente în regim compensat sau gratuit, conform normelor existente la acea dată; că, în anul 2002 a furnizat medicamente în sistem compensat și gratuit în limita totală a plafonului convenit, a depus la sediul pârâtei documentele spre decontare dar că nu a primit plata prestațiilor. Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.A.S. Iași a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, motivat de faptul că, prin contractul de furnizări servicii farmaceutice, părțile au stabilit că litigiile ivite să fie soluționate de C.T.A., care funcționează în sediul C.N.A.S.

Tribunalul Iași, secția comercială, prin sentința civilă nr. 272 din 11 mai 2005 a respins acțiunea ca inadmisibilă, nefiind de competența instanței soluționarea cauzei. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că prin contractul intervenit între părți, privind furnizarea de produse farmaceutice, în art. 27 s-a prevăzut clauza potrivit căreia litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului, sau alte pretenții derivând din contract, se vor soluționa pe cale amiabilă, iar în cazul că nu se vor concilia, competența revine C.T.A. Față de această clauză compromisorie, instanțele judecătorești nu au competența soluționării litigiului. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Iași, secția comercială prin decizia nr. 100 din 10 octombrie 2005, sentința Tribunalului Iași fiind desființată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că în contractul încheiat de părți din 3 ianuarie 2001 s-a prevăzut clauza compromisorie ca litigiile ce nu vor fi conciliate de părți, să fie soluționate de C.T.A. Această comisie nu a fost înființată, și, ca urmare, clauza compromisorie nu este aplicabilă, situație în care soluționarea litigiilor revine instanțelor judecătorești, astfel că greșit Tribunalul Iași a reținut că nu are competența soluționării cauzei. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta, C.A.S. Iași, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit instanța a reținut ineficiența clauzei compromisorii, prin neînființarea C.T.A., întrucât competența de soluționare a fost preluată de Comisia Centrală de Arbitraj, înființată conform regulamentului din 5 februarie 2004, astfel că este exclusă competența de soluționare a instanțelor judecătorești.

Recursul este nefondat. Clauza compromisorie prevăzută de părți în contractul de furnizare de servicii farmaceutice, în sensul soluționării eventualelor litigii neconciliate, de către C.T.A., este inaplicabilă întrucât acest organ arbitral nu a fost înființat până la data sesizării instanței, 15 martie 2005. Susținerea recurentei în sensul că în lipsa C.T.A., clauza compromisorie trebuia interpretată în sensul că litigiul urma să fie soluționat de Comisia Centrală de Arbitraj, nu poate fi primită. Aceasta întrucât convenția părților a intervenit în 2001, la încheierea contractului de furnizare de servicii, iar Comisia Centrală de Arbitraj a fost înființată prin regulamentul din 5 februarie 2004, deci nu se poate reține că acest organ a preluat competențele C.T.A.

De altfel, din cuprinsul regulamentului menționat rezultă că înființarea acestui organ arbitral, ca instituție permanentă, are ca scop organizarea soluționării prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Rezultă că litigiile izvorâte din contracte de furnizări de medicamente, ca cel în litigiu, nu sunt cuprinse în această reglementare. În art. 2 alin. (1) din regulament, se prevede că Comisia Centrală de Arbitraj are ca scop organizarea soluționării prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurare de sănătate. Așa fiind, reținând neaplicarea clauzei compromisorii, întrucât indică un organ arbitral care nu a fost înființat, și, având în vedere că această clauză nu a fost modificată de părți ulterior, prin investirea uneia sau mai multor persoane cu soluționarea cauzei, conform art. 340 1 C. proc.

civ., soluționarea litigiului este de competența instanțelor judecătorești. Ca urmare, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.A.S. Iași, împotriva deciziei nr. 100 din 10 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.