ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 829/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Iași sub nr. 2440/2005, reclamanta SC Z. SRL Iași a chemat în

judecată pârâta C.A.S. Iași pentru obligarea acesteia la plata sumei de

2.497.812.450 lei, din care 943.444.396 lei preț produse, iar 861.044.167 lei

penalități de întârziere, calculate până la 31 ianuarie 2005, precum și la

plata sumei de 660.441 lei /zi cu titlu de daune cominatorii începând cu 31

ianuarie 2005 și până la plata efectivă a prețului și a penalităților.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat

faptul că are ca obiect de activitate comercializarea de produse farmaceutice,

funcționând ca lanț de farmacii; că, în baza contractului încheiat la 3

ianuarie 2001, a furnizat pârâtei servicii farmaceutice, respectiv medicamente în

regim compensat sau gratuit, conform normelor existente la acea dată; că, în

anul 2002 a furnizat medicamente în sistem compensat și gratuit în limita

totală a plafonului convenit, a depus la sediul pârâtei documentele spre

decontare dar că nu a primit plata prestațiilor.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta

C.A.S. Iași a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași,

motivat de faptul că, prin contractul de furnizări servicii farmaceutice,

părțile au stabilit că litigiile ivite să fie soluționate de C.T.A., care

funcționează în sediul C.N.A.S.

Tribunalul Iași, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 272 din 11 mai 2005 a respins acțiunea ca

inadmisibilă, nefiind de competența instanței soluționarea cauzei.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, că prin contractul intervenit între părți, privind furnizarea de

produse farmaceutice, în art. 27 s-a prevăzut clauza potrivit căreia litigiile

născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea

contractului, sau alte pretenții derivând din contract, se vor soluționa pe

cale amiabilă, iar în cazul că nu se vor concilia, competența revine C.T.A.

Față de această clauză compromisorie, instanțele judecătorești nu au competența

soluționării litigiului.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Iași, secția comercială

prin decizia nr. 100 din 10 octombrie 2005, sentința Tribunalului Iași fiind

desființată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

S-a reținut, în pronunțarea acestei

hotărâri, că în contractul încheiat de părți din 3 ianuarie 2001 s-a prevăzut

clauza compromisorie ca litigiile ce nu vor fi conciliate de părți, să fie

soluționate de C.T.A.

Această comisie nu a fost

înființată, și, ca urmare, clauza compromisorie nu este aplicabilă, situație în

care soluționarea litigiilor revine instanțelor judecătorești, astfel că greșit

Tribunalul Iași a reținut că nu are competența soluționării cauzei.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs pârâta, C.A.S. Iași, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici:

- greșit instanța a reținut

ineficiența clauzei compromisorii, prin neînființarea C.T.A., întrucât

competența de soluționare a fost preluată de Comisia Centrală de Arbitraj,

înființată conform regulamentului din 5 februarie 2004, astfel că este exclusă

competența de soluționare a instanțelor judecătorești.

Recursul este nefondat.

Clauza compromisorie prevăzută de

părți în contractul de furnizare de servicii farmaceutice, în sensul

soluționării eventualelor litigii neconciliate, de către C.T.A., este

inaplicabilă întrucât acest organ arbitral nu a fost înființat până la data

sesizării instanței, 15 martie 2005.

Susținerea recurentei în sensul că

în lipsa C.T.A., clauza compromisorie trebuia interpretată în sensul că

litigiul urma să fie soluționat de Comisia Centrală de Arbitraj, nu poate fi

primită.

Aceasta întrucât convenția părților

a intervenit în 2001, la încheierea contractului de furnizare de servicii, iar

Comisia Centrală de Arbitraj a fost înființată prin regulamentul din 5

februarie 2004, deci nu se poate reține că acest organ a preluat competențele C.T.A.

De altfel, din cuprinsul regulamentului

menționat rezultă că înființarea acestui organ arbitral, ca instituție permanentă,

are ca scop organizarea soluționării prin arbitraj a litigiilor dintre

furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Rezultă că litigiile izvorâte din

contracte de furnizări de medicamente, ca cel în litigiu, nu sunt cuprinse în

această reglementare.

În art. 2 alin. (1) din regulament,

se prevede că Comisia Centrală de Arbitraj are ca scop organizarea soluționării

prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de

asigurare de sănătate.

Așa fiind, reținând neaplicarea

clauzei compromisorii, întrucât indică un organ arbitral care nu a fost

înființat, și, având în vedere că această clauză nu a fost modificată de părți

ulterior, prin investirea uneia sau mai multor persoane cu soluționarea cauzei,

conform art. 340

1

C. proc. civ., soluționarea litigiului este de

competența instanțelor judecătorești.

Ca urmare, hotărârea atacată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.A.S. Iași, împotriva deciziei nr. 100 din 10 octombrie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.