ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6522/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 14

aprilie 2005, Tribunalul Neamț a luat măsura educativă a libertății

supravegheate prevăzută de art. 103 alin. (1) și (3) C. pen., față de

inculpații minori:

- C.M. și

- C.P.S., pentru comiterea

infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a pus în vedere părinților

îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorilor în scopul îndreptării lor,

iar minorii au fost obligați la respectarea măsurilor prevăzute de art. 103 alin.

(3) C. pen.

S-a atras atenția asupra

dispozițiilor art. 103 alin. (6) C. pen., privind cazurile de revocare a

libertății supravegheate.

S-a luat act că partea vătămată P.G.E.

nu s-a constituit parte civilă.

Fiecare inculpat a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în seara de 4 septembrie 2004, inculpații minori au observat

partea vătămată P.G.E. pe str. Republicii din municipiul Roman care se îndrepta

spre gară vorbind la un telefon mobil.

Inculpatul C.M. a pulverizat spray

lacrimogen spre fața părții vătămate în timp ce inculpatul C.P.S. a lovit-o în

spate cu pumnul, încercând să-i fure telefonul mobil.

Partea vătămată a opus rezistență

astfel că inculpații minori n-au reușit să o deposedeze de telefon. Mai mult

inculpatul C.M. a fost imobilizat și prezentat organelor de poliție.

Instanța a mai reținut că ambii

minori provin din familii oneste, părinții fiind preocupați de creșterea și

educarea lor.

Minorii nu sunt în evidențe ca având

antecedente penale.

Serviciul de protecție a victimelor

și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Neamț a

concluzionat că minorii elevi de 15 ani în clasa a IX-a urmează regulat

cursurile școlare, cu bune rezultate la învățătură iar în comunitate sunt

cunoscuți ca având o comportare exemplară.

Prin decizia penală nr. 286 din 13

septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț prin care s-a cerut desființarea

sentinței în partea referitoare la luarea măsurii educative și condamnarea

inculpaților minori la pedeapsa închisorii.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care stăruie în condamnarea

inculpaților minori cu motivarea că ambii părinți ai minorului C.P.S. sunt

plecați la muncă în Italia ca și mama inculpatului C.M. S-a mai motivat că

tatăl lui C.M. este pensionat de boală cu un handicap de gradul II. Pe de altă

parte parchetul motivează că inculpații minori prezintă pericol social concret.

Motivul de recurs este prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este întemeiat.

Inculpații au comis o infracțiune de

tâlhărie rămasă în faza de tentativă, deci nefinalizată. Obiectul material

asupra căruia poartă tentativa este un telefon mobil care nu are o valoarea

semnificativă. La data comiterii faptei C.M. abia împlinise 15 ani iar C.P.S.

avea 14 ani și 10 luni. Ambii frecventează cu bune rezultate cursurile clase a

IX-a din licee situate în municipiul Roman. Nu au mai comis fapte antisociale.

Părinții inculpaților minori sunt

cunoscuți ca fiind persoane oneste, nevoite de lipsurile materiale să muncească

în străinătate. Tatăl lui C.M. este afectat de un grav handicap. În aceste

condiții procurorul consideră ca mai potrivită condamnarea minorilor pentru

educarea lor. Susținerea din recurs este greșită.

Potrivit art. 103 C. pen., în măsura

în care părinții minorilor nu pot asigura supraveghere minorilor în condiții

satisfăcătoare aceștia pot fi încredințați unei persoane de încredere iar

potrivit Legii nr. 274/2004 pentru protecția minorilor instituțiile

specializate pot lua măsuri de protecție a acestora începând cu plasamentul

familial.

A trimite în detenție minorii care

până la data comiterii acestei infracțiuni au avut o bună conduită, numai

pentru că din motive independente de voința lor nu sunt supravegheați de

părinții lor ar însemna ca instanța să se îndepărteze profund greșit de

criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 72 C. pen., între

care nu se regăsește situația invocată în recursul procurorului.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților minori se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei

penale nr. 286 din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, privind pe

inculpații C.M. și C.P.S.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpaților, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 noiembrie 2005.