ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6483/2005

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 2 martie 2004, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 690/R din 2 iulie 2003

a Curții de Apel Oradea și sentinței civile nr. 308/C din 3 aprilie 2003 a

Tribunalului Bihor.

S-a arătat că, prin cererea de

chemare în judecată, ulterior precizată, reclamanții au solicitat obligarea

pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la

restituirea sumelor încasate prin reținerea nelegală a procentului de 7% din salariul

pe perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de

devalorizare până la executarea hotărârii și la plata diferenței dintre

salariul cuvenit fiecăruia, calculat în raport de valoarea salarială prevăzută

de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 și cel efectiv încasat pentru

perioada 1 ianuarie 2000–1 august 2002.

Prin cererea de intervenție în

interes propriu formulată, C.A., S.D. și D.P. au solicitat obligarea

Ministerului Justiției la plata diferenței salariale pentru perioada 1 ianuarie

2000–1 august 2002, iar ceilalți intervenienți au solicitat atât obligarea la

plata diferenței salariale, până la zi, cât și sumele încasate, reprezentând

prima de asigurări de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001.

Pârâtul Ministerul Justiției a

chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, arătând că sumele alocate

prin buget pentru anul 2002 nu acoperă creșterile salariale.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,

invocând lipsa calității sale procesuale, a chemat în garanție C.N.A.S.

București, arătând că sumele solicitate au fost reținute de angajatori, că

magistrații și personalul auxiliar nu sunt exceptați de la plata primelor de

asigurare și că a virat 25% din acestea chematei în garanție.

Tribunalul Bihor, prin sentința

civilă nr. 308C din 3 aprilie 2003, respingând excepțiile invocate de pârâți, a

admis acțiunea și i-a obligat la restituirea către reclamanți a sumelor

reținute cu titlu de primă de asigurări de sănătate în perioada 1 ianuarie

2000–1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de devalorizare până la

momentul plății.

A obligat Tribunalul Bihor și

Ministerul Justiției la plata diferenței de salariu, calculat în raport de

valoarea sectorială prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 și,

respectiv, a salariului efectiv încasat pentru perioada 1 ianuarie-1 august

2002.

A admis și cererile de intervenție

în interes propriu și cererile de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, în esență că, față de principiul neretroactivității legii civile,

dispozițiile legii speciale incidente în materie au fost abrogate prin Legea

nr. 145/1997 până la intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2001 pentru aprobarea

O.U.G. nr. 179/1999, prin care s-au modificat expres prevederile art. 99 din

Legea nr. 92/1992

Recursurile declarate de pârâți și chematele

în garanție a fost respins prin decizia civilă nr. 690/R din 2 iulie 2003 a

Curții de Apel Oradea.

Procurorul general a considerat că

cele două hotărâri sunt vădit netemeinice și au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea

nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii pentru cetățenii

români cu domiciliul în țară și cetățenii străini sau apatrizii care au

reședința în România, asigurații plătind lunar o contribuție pentru asigurările

sociale de sănătate.

Persoanele exceptate de la plata

contribuției sunt enumerate limitativ în art. 6 al legii invocate, iar art. 9

stabilește persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata contribuției

pentru asigurările de sănătate.

Dacă intenția legiuitorului era ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata

contribuției, ar fi menționat-o expres. De altfel, între reclamanți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

s-au încheiat contracte de asigurare, reclamanții cunoscând că angajatorul are

obligația de a vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea

nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistrații în activitate sau

pensionarii beneficiază în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente,

proteze, textul neprevăzând obligația acestora de plată a contribuției la

asigurările de sănătate. Art. 141 din lege prevede că dispozițiile art. 99 se

aplică și personalului auxiliar de specialitate.

Legea nr. 92/1991 constituie legea

organică, generală a autorității judecătorești.

Prin art. 1 alin. (2) din Legea nr.

145/1997 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că asigurările sociale de

sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului

solidarității. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ,

persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției

de 7%, magistrații și personalul auxiliar de specialitate nefiind menționați.

În materia asigurărilor sociale de

sănătate, legea specială este Legea nr. 145/1997 care are ca obiect

reglementarea asigurărilor de sănătate.

Pe de altă parte, legea specială,

care, de principiu prevalează celei generale este ulterioară acesteia din urmă,

generând implicit abrogarea dispozițiilor contrare.

Așadar, în cauză se aplică legea

specială care nu exceptează expres magistrații și personalul auxiliar de

specialitate de la plata contribuției de 7% asigurări de sănătate, motiv pentru

care, recursul în anulare va fi admis.

Pe cale de consecință, se va casa în

tot decizia instanței de apel și în parte sentința tribunalului. Hotărând

asupra fondului, conform dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge cererile reclamanților și intervenienților în interes propriu privind

prima de asigurare de sănătate reprezentând 7% din salariu, precum și cererea

de chemare în garanție a CNAS.

În ceea ce privește cererea de suspendare

a executării hotărârilor atacate, formulată de Procurorul general, față de

împrejurarea că suspendarea poate opera numai până la momentul soluționării

recursului și că, în prezenta cauză, această cerere se soluționează odată cu

recursul, Înalta Curte o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Casează decizia civilă nr. 690/R din 2 iulie 2003 a

Curții de Apel Oradea și în parte sentința civilă nr. 308C din 3 aprilie 2003 a

Tribunalului Bihor.

Respinge cererea formulată și completată de

reclamanții P.C., ș.a., privind prima de asigurare de sănătate reprezentând 7%

din salariu.

Respinge cererea de intervenție în interes propriu

formulată de B.E., ș.a., privind prima de asigurare de sănătate reprezentând 7%

din salariu.

Respinge cererea de chemare în garanție a C.N.A.S.

formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge cererea de suspendare a executării

hotărârilor atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 septembrie

2005.