ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4169/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 270/ F din 16 martie 2004 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva pârâtului I.G., domiciliat în Fetești, jud. Ialomița și, în consecință, a fost obligat să efectueze demersurile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în administrarea SC C. SA Slobozia, să efectueze investițiile aferente anului 2000, în sumă de 5 milioane lei, și la daune cominatorii, în cuantum de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligațiilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 167 din 9 martie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că pârâtul și-a îndeplinit obligația de a face demersurile necesare pentru clarificarea situației juridice a terenurilor ce au făcut obiectul contractului de privatizare și că a făcut la societatea comercială privatizată o investiție mai mare decât cea la care s-a angajat inițial. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs A.V.A.S., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9, se susține că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 969, 970, 1066 și 1073 C. civ. Astfel pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin art. 7 clauza 7.6 din contractul de privatizare privind întreprinderea în termen de 60 de zile a demersurilor necesare pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, iar în privința obligației de a investi în societatea privatizată, investiția nu s-a finalizat deoarece pârâtul a distribuit suma spre obiective imposibil de realizat datorită restructurării societății. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii și nu a încălcat nici una din dispozițiile legale invocate de reclamantă în recursul său. În mod corect curtea de apel a reținut că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul de privatizare atât în ce privește demersurile pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cât și în ceea ce privește efectuarea investițiilor la societatea privatizată. Corect s-a reținut îndeplinirea primei obligații contractuale de către pârât prin demersurile în urma cărora s-a dovedit că terenurile în cauză nu s-au aflat niciodată în administrarea directă a societății comerciale privatizate și prin chemarea în judecată a C.L.M.S.

și C.L.M.A., pentru clarificarea situației juridice a terenurilor. În ce privește cea de-a doua obligație contractuală chiar reclamanta recunoaște efectuarea investiției la nivelul contractului, și chiar mai mare, și ea, pe bună dreptate, a fost apreciază de instanță ca îndeplinită, chiar dacă nu a fost efectuată și la secția Amara, întrucât această secție a fost vândută. Față de cele de mai sus Înalta Curte, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 167 din 9 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2005.