ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă 368 din 26 aprilie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a, a respins ca tardiv formulată contestația A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice. S-a reținut că raportat la data de 23 noiembrie 2001 când contestatoarea a primit comunicarea privind modul de soluționare a procedurii administrative prealabile, prevăzută de Legea nr. 10/2001, formularea contestației la data de 21 februarie 2002, depășește cu mult termenul legal prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția IV civilă, prin decizia 149 din 31 martie 2003 a admis după evocarea fondului, (urmare a admiterii apelului reclamantei și anularea sentinței, prin decizia civilă 333 din 23 septembrie 2002) cererea de chemare în judecată formulată de A.N.C.M.
și a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor să restituie reclamantei în natură imobilul de a aparținut sistemului cooperației meșteșugărești, constând în secțiile de producție, vulcanizare, tapițerie ce au făcut parte din Cooperativa Încălțămintea din localitatea Tașnad, județul Satu Mare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut de stat fără titlu și fără plată, în mod abuziv, în temeiul HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1059, care nu a fost publicat în Buletinul oficial – fiind incidente dispozițiunile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001. Legitimarea procesuală a pârâtului, Statul Român a fost justificată de reclamantă prin adresa 16627/2001 emisă de Primăria Tașnad în care se menționează că nu a fost identificată unitatea deținătoare a imobilului revendicat ceea ce a determinat aplicabilitatea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În raport de termenul de 90 de zile instituit de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acțiunea formulată de reclamantă la 21 februarie 2002 se înscrie în acest termen legal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului Român. În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut legitimarea procesuală pasivă a Ministerul Finanțelor, bazându-se pe adresa 16627/2001 a Primăriei Tașnad, deoarece în cel de al doilea alineat al adresei se arată expres că imobilele preluate în baza HCM 1594/1959 au trecut în administrarea fostelor sfaturi populare regionale, actualele consilii județene. Ca urmare, instanța era datoare să solicite reclamantei dovezi care atestau că prin intermediul Prefecturii Satu Mare a făcut investigații pentru a stabili unitatea deținătoare a imobilului în litigiu.
Ca urmare, adresa primăriei nu poate fi interpretată în sensul incidenței art. 26 Legea nr. 10/2001. Recursul este întemeiat, astfel cum se va arăta în cele ce urmează: În fapt, intimata reclamantă a solicitat în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Tașnad județul Satu Mare format din secțiile de producție încălțăminte, vulcanizare și tapițerie, ce au făcut parte din Cooperativa Încălțămintea. S-a afirmat că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului în baza HCM 1594/1950 act ce a avut un caracter secret și nu a fost publicat în Monitorul Oficial . Din actele însoțitoare operațiunilor de preluare a imobilului se reține că unitățile cooperativelor meșteșugărești au fost transformate în întreprinderi ale sfaturilor populare, în acest scop încheindu-se și un protocol de transferare a sarcinilor de plan de la U.R.C.M.
la Sfatul Popular Regional Baia Mare. Tabelul cuprinzând cooperativele și secțiile ce se transformă în unități de stat, evidențiază că imobilul cuprinzând secția de producție încălțăminte, vulcanizare și tapițerie, a fost inclus în activul patrimonial al fostului Sfat Popular Tașnad. De altfel și petiționara A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. adresează notificarea sa Primăriei Tușnad, precizând că imobilul în litigiu a fost preluat de fostul Sfat Popular Tașnad, solicitând restituirea acestuia în natură sau prin echivalent. În subsidiar notificării petiționarea a solicitat Primăriei Tașnad identificarea entitatății deținătoare a imobilului. Prin adresa 16627/2001 Primăria Tașnad Comisia U.C.E.C.O.M.-ului București că nu a putut identifica entitatea deținătoare, fapt pentru care s-a recurs la procedura prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat că potrivit art.26 alin. (3) [art. 28 alin. (3) după republicare] din Legea 10/2001 în situația în care entitatea deținătoare nu a fost identificată în urma notificării adresată în acest scop primăriei, persoana îndreptățită poate acționa în judecată statul prin Ministerul Finanțelor, dar abdicarea de la procedura administrativă prevăzută de art. 25 din Legea 10/2001 (republicată) operează ca o situație de excepție. Aceasta presupune epuizarea de către primărie a tuturor căilor investigative. Ori, în adresa 16627/2001, Primăria Tașnad arată expres că preluarea imobilelor prin HCM 1594/19554 a fost coordonată de sfaturile populare regionale, actualele consilii județene, situație confirmată și de protocoalele existente la dosar, încheiate de U.C.E.C.O.M.
cu Sfatul Popular Regional Satu Mare, primind preluarea sarcinilor de plan și transformarea unităților cooperației meșteșugărești în întreprinderi de stat. În acest context, este evident că nici Primăria Tașnad și nici asociația reclamantă nu au întreprins investigație și la Consiliul Județean Satu Mare, Prefectura Satu Mare pentru identificarea entității deținătoare a imobilului în litigiu, preferând cu ușurință să recurgă la procedura prevăzută de art. 26 alin. (3) [art. 28 alin. (3)] din Legea 10/2001 republicată. Atâta timp cât nu s-a făcut dovada investigațiilor și la Consiliul Județean Satu Mare, condițiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 nu sunt întrunite, deoarece adresa primăriei nu poate fi interpretată ca o imposibilitate de identificare a entității deținătoare.
Față de toate aceste considerente, nereținute de instanța de apel, recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat. Potrivit art. 313 C. proc. civ. decizia 149 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va fi casată, respingându-se pe fond ca neîntemeiată acțiunea A.N.C.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 149 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și, pe fond, respinge acțiunea formulată de U.C.E.C.O.M., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.