ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1218/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă 368 din 26

aprilie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a, a respins ca tardiv formulată

contestația A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice.

S-a reținut că raportat la data de

23 noiembrie 2001 când contestatoarea a primit comunicarea privind modul de

soluționare a procedurii administrative prealabile, prevăzută de Legea nr.

10/2001, formularea contestației la data de 21 februarie 2002, depășește cu

mult termenul legal prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția IV

civilă, prin decizia 149 din 31 martie 2003 a admis după evocarea fondului,

(urmare a admiterii apelului reclamantei și anularea sentinței, prin decizia

civilă 333 din 23 septembrie 2002) cererea de chemare în judecată formulată de

A.N.C.M. și a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor să

restituie reclamantei în natură imobilul de a aparținut sistemului cooperației

meșteșugărești, constând în secțiile de producție, vulcanizare, tapițerie ce au

făcut parte din Cooperativa Încălțămintea din localitatea Tașnad, județul Satu

Mare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut de stat fără

titlu și fără plată, în mod abuziv, în temeiul HCM nr. 1594 din 4 noiembrie

1059, care nu a fost publicat în Buletinul oficial – fiind incidente

dispozițiunile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.

Legitimarea procesuală a pârâtului,

Statul Român a fost justificată de reclamantă prin adresa 16627/2001 emisă de

Primăria Tașnad în care se menționează că nu a fost identificată unitatea

deținătoare a imobilului revendicat ceea ce a determinat aplicabilitatea art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În raport de termenul de 90 de zile

instituit de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acțiunea formulată de

reclamantă la 21 februarie 2002 se înscrie în acest termen legal.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului Român.

În motivarea recursului se arată că

în mod greșit instanța de apel a reținut legitimarea procesuală pasivă a

Ministerul Finanțelor, bazându-se pe adresa 16627/2001 a Primăriei Tașnad,

deoarece în cel de al doilea alineat al adresei se arată expres că imobilele

preluate în baza HCM 1594/1959 au trecut în administrarea fostelor sfaturi

populare regionale, actualele consilii județene. Ca urmare, instanța era

datoare să solicite reclamantei dovezi care atestau că prin intermediul

Prefecturii Satu Mare a făcut investigații pentru a stabili unitatea

deținătoare a imobilului în litigiu.

Ca urmare, adresa primăriei nu poate

fi interpretată în sensul incidenței art. 26 Legea nr. 10/2001.

Recursul este întemeiat, astfel cum

se va arăta în cele ce urmează:

În fapt, intimata reclamantă a solicitat

în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Tașnad

județul Satu Mare format din secțiile de producție încălțăminte, vulcanizare și

tapițerie, ce au făcut parte din Cooperativa Încălțămintea.

S-a afirmat că imobilul în litigiu a

intrat în proprietatea statului în baza HCM 1594/1950 act ce a avut un caracter

secret și nu a fost publicat în Monitorul Oficial .

Din actele însoțitoare operațiunilor

de preluare a imobilului se reține că unitățile cooperativelor meșteșugărești

au fost transformate în întreprinderi ale sfaturilor populare, în acest scop

încheindu-se și un protocol de transferare a sarcinilor de plan de la U.R.C.M.

la Sfatul Popular Regional Baia Mare.

Tabelul cuprinzând cooperativele și

secțiile ce se transformă în unități de stat, evidențiază că imobilul

cuprinzând secția de producție încălțăminte, vulcanizare și tapițerie, a fost

inclus în activul patrimonial al fostului Sfat Popular Tașnad.

De altfel și petiționara A.N.C.M.

U.C.E.C.O.M. adresează notificarea sa Primăriei Tușnad, precizând că imobilul

în litigiu a fost preluat de fostul Sfat Popular Tașnad, solicitând restituirea

acestuia în natură sau prin echivalent.

În subsidiar notificării

petiționarea a solicitat Primăriei Tașnad identificarea entitatății deținătoare

a imobilului.

Prin adresa 16627/2001 Primăria

Tașnad Comisia U.C.E.C.O.M.-ului București că nu a putut identifica entitatea

deținătoare, fapt pentru care s-a recurs la procedura prevăzută de art. 26 din

Legea nr. 10/2001.

Este adevărat că potrivit art.26

alin. (3) [art. 28 alin. (3) după republicare] din Legea 10/2001 în situația în

care entitatea deținătoare nu a fost identificată în urma notificării adresată

în acest scop primăriei, persoana îndreptățită poate acționa în judecată statul

prin Ministerul Finanțelor, dar abdicarea de la procedura administrativă

prevăzută de art. 25 din Legea 10/2001 (republicată) operează ca o situație de

excepție. Aceasta presupune epuizarea de către primărie a tuturor căilor

investigative.

Ori, în adresa 16627/2001, Primăria

Tașnad arată expres că preluarea imobilelor prin HCM 1594/19554 a fost

coordonată de sfaturile populare regionale, actualele consilii județene,

situație confirmată și de protocoalele existente la dosar, încheiate de

U.C.E.C.O.M. cu Sfatul Popular Regional Satu Mare, primind preluarea sarcinilor

de plan și transformarea unităților cooperației meșteșugărești în întreprinderi

de stat.

În acest context, este evident că

nici Primăria Tașnad și nici asociația reclamantă nu au întreprins investigație

și la Consiliul Județean Satu Mare, Prefectura Satu Mare pentru identificarea

entității deținătoare a imobilului în litigiu, preferând cu ușurință să recurgă

la procedura prevăzută de art. 26 alin. (3) [art. 28 alin. (3)] din Legea

10/2001 republicată.

Atâta timp cât nu s-a făcut dovada

investigațiilor și la Consiliul Județean Satu Mare, condițiile prevăzute de

art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 nu sunt întrunite, deoarece adresa

primăriei nu poate fi interpretată ca o imposibilitate de identificare a entității

deținătoare.

Față de toate aceste considerente,

nereținute de instanța de apel, recursul formulat de Ministerul Finanțelor

Publice este întemeiat.

Potrivit art. 313 C. proc. civ.

decizia 149 din 31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

va fi casată, respingându-se pe fond ca neîntemeiată acțiunea A.N.C.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 149 din

31 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia și, pe fond,

respinge acțiunea formulată de U.C.E.C.O.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2006.