ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3815/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

232/2004, reclamanta

A.N.C.M.-

U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu

pârâtul Municipiul București, prin Primarul general a solicitat anularea

Dispoziției nr. 1942/2003, emisă de către acesta și, în consecință, restituirea

în natură ori prin echivalent a imobilului ce a aparținut S.C.M., în speță

C.M.L.M., imobil preluat abuziv de către stat prin transformarea cooperativei

în întreprindere a industriei locale.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că, prin notificarea nr. 752/2001, a solicitat restituirea în natură sau

prin echivalent a imobilului preluat de stat ca urmare a aplicării

dispozițiilor HCM nr. 1594/1959, însă prin dispoziția ce se contestă i-a fost

respinsă cererea cu motivarea că nu au fost depuse acte în dovedirea dreptului

de proprietate, a calității de persoană juridică îndreptățită la măsuri

reparatorii, precum și faptul că notificarea nu îndeplinește condițiile de

formă lipsind datele de identificare a imobilului.

S-a mai arătat că, deși conform

dispozițiilor art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 10/2001 decizia sau

dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10

zile de la data adoptării, dispoziția contestată, adoptată la data de 25

noiembrie 2003, a fost comunicată abia la data de 13 ianuarie 2004, depășind cu

mult termenul imperativ de 10 zile.

S-a precizat, de asemenea, că,

întrucât la preluare activul a aparținut S.C.M. prin reprezentanta sa legală,

U.C.C.M., calitatea de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 este

probată, iar cu privire la dovedirea dreptului său de proprietate trebuie avută

în vedere împrejurarea că, la data preluării patrimoniului, s-a predat și

arhiva cooperației meșteșugărești, astfel încât numai pârâta este în măsură să

știe ce a făcut cu patrimoniul acesteia.

Prin sentința nr. 445 din 20 mai

2004, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins contestația ca

neîntemeiată.

Instanța a reținut că reclamanta nu

a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii

reglementate de Legea nr. 10/2001, întrucât persoana juridică care ar putea

pretinde măsuri reparatorii nu poate fi decât persoana juridică al cărei bun

imobil a fost trecut în proprietatea statului și nu persoana juridică în al

cărei patrimoniu ar fi putut trece aceste bunuri în caz de dizolvare a celei

dintâi.

Instanța de fond a mai reținut că

reclamanta nu a indicat elementele de identificare a imobilului solicitat și nu

a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate ori cele ce atestă

calitatea sa de succesor în drepturi al fostei C.M.L.M.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe pe care a considerat-o netemeinică și nelegală, susținând că

tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001, întrucât condiția continuității impusă de acest text, trebuia

verificată în ceea ce privește U.C.E.C.O.M. și nu cooperativa meșteșugărească

transformată și că, în privința dovezii dreptului de proprietate asupra

imobilului preluat abuziv, numai Primăria Municipiului București în calitate de

continuatoare a fostului Sfat Popular al Municipiului București deține aceste

documente, precum și actele de dispoziție prin care s-a efectuat transferul de

proprietate cooperatistă către stat, astfel de instituții fiind obligate,

conform art. 23 lit. a) din Legea nr. 6/1957 să aducă la îndeplinire

prevederile hotărârilor Consiliului de Miniștri.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 206/A

din 9 februarie 2005, a respins apelul ca nefondat, reținând că în notificare,

că reclamanta nu a indicat datele de identificare a imobilului, deci imobilul

ce a făcut obiectul notificării nu a fost individualizat și nu apare în lista

anexă ca fiind preluat de către stat, ceea ce a condus la concluzia că nu sunt

îndeplinite cerințele Legii nr. 10/2001 pentru admiterea cererii reclamantei.

Cu referire la calitatea de persoană

îndreptățită curtea de apel a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 39

din Statutul U.C.E.C.O.M. întrucât C.L.M. a fost doar transformată din

cooperativă meșteșugărească în unitate productivă de stat, ceea ce nu

echivalează cu o dizolvare urmată de lichidare, ci cu o încetare prin

reorganizare, nefiind dovedită lichidarea patrimoniului cooperativei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în sensul

că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a

legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau a unei

dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Reiterând motivele din apel

referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și datele de

identificare ale acestuia, precum și la greșita interpretare a art. 3 lit. c)

din Legea nr. 10/2001 în privința calității de persoană juridică îndreptățită,

recurenta a susținut că, instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra HCM 1291

din 19 mai 1957 de transmitere în proprietatea C.P.M. L.M. a imobilului din

București, cu atât mai mult cu cât HCM 1594/1959 și Instrucțiunile de punere în

aplicare a acesteia conțineau prevederi asupra modului de predare către unități

de stat a activităților și patrimoniului cooperativelor meșteșugărești și că a

considerat în mod greșit că A.N.C.O.M.-U.C.E.C.O.M. nu ar fi una și aceeași

persoană juridică cu U.C.C.M. din România înființată în anul 1951.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.

Corect a reținut instanța de apel,

menținând soluția pronunțată de tribunal că în speță nu sunt îndeplinite

cerințele Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi admisă cererea reclamantei.

Potrivit art. 21 alin. (2) din lege,

notificarea va cuprinde, printre altele, elementele de identificare a bunului

imobil solicitat.

Prin acte doveditoare ale

proprietății se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil,

jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv translativ sau declarativ

de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în

favoarea persoanei care îl invocă. Conform textului menționat, precum și

prevederilor art. 1161 C. civ. sarcina probei incumbă reclamantului și

nicidecum unității deținătoare.

Cum recurenta-reclamantă nu a depus la

dosar decât copia HCM nr. 1291/1957 și respectiv, copia HCM nr. 1594/1959

privind transformarea unor cooperative meșteșugărești în unități productive de

stat, în care apare și C.L.M. cu 6 secții de tâmplărie și strungărie, imobilul

pretins nefiind individualizat și neapărând în anexă ca preluat de stat, iar

reclamanta nu a indicat nici în notificare și nici în acțiunea introductivă

elemente de identificare a acestuia, evident că cererea nu putea fi admisă.

Este de reținut, în privința

criticii de fond legată de proprietatea revendicată în temeiul Legii nr.

10/2001 nesusținută de probe, că în speță transferul patrimoniului cooperației

meșteșugărești la întreprinderea industrială de stat, făcut în baza HCM nr.

1594/1959 a fost posibil ca urmare a acordului membrilor cooperatori.

O asemenea preluare imobiliară de

stat pe baza acordului membrilor cooperatori, prin adeziunea acestora în

adunarea generală, înlătură caracterul abuziv al respectivei preluări în sensul

art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Susținerea recurentei că acest acord

nu ar fi fost liber exprimat, fiind supus presiunilor politice ale acelei

perioade, nu este întemeiată din moment ce un asemenea fapt nu numai că nu se

prezumă în condițiile date, dar nu este cu nimic probat.

Corect s-a reținut de către instanța

de apel netemeinicia susținerilor reclamantei în privința calității de persoană

îndreptățită.

Într-adevăr, așa după cum s-a

reținut prin decizia criticată, C.L.M. nu a fost dizolvată pentru a putea fi

aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (4) din Statutul U.C.E.C.O.M., ci a fost

transformată din cooperativă meșteșugărească în unitate productivă de stat. O

asemenea transformare nu echivalează cu o dizolvare urmată de lichidare, așa

încât în această situație, ne aflăm în fața încetării persoanei juridice prin

reorganizare.

Nefiind probată lichidarea

patrimoniului cooperativei (de altfel, nu s-a dovedit nici existența hotărârii

Adunării Generale a Cooperativei Meșteșugărești ori a Consiliului General al

U.C.E.C.O.M. de dizolvare a cooperativei) nu își găsesc aplicabilitate

dispozițiile art. 39 din Statutul Model al C.P.M. în sensul trecerii activului

net rămas în favoarea cooperativei de producție, uniunii la care a fost

afiliată.

Prin urmare, criticile formulate de

recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute. Curtea de apel a făcut o

corectă aplicare a legii atunci când a analizat cerințele impuse de Legea nr.

10/2001 în funcție de care a considerat, pe baza dovezilor pertinente, că

recurenta-contestatoare nefiind continuatoarea persoanei juridice de la care

s-a preluat în sensul art. 3 lit. c) din lege, nu este îndreptățită la măsuri

reparatorii și că imobilul nu a fost preluat abuziv în înțelesul art. 2 din

aceeași lege.

Este de reținut și faptul că

instanța de apel a analizat, prin decizia recurată, toate actele depuse de

A.N.C.M. inclusiv HCM nr. 1291/1957.

În consecință, recursul urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea A.N.C.M. împotriva deciziei nr. 206/A din 9

februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.