ÎCCJ, Decizia nr. 320/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3035 din 13 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 2004/2005, al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnata M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 2800 din 31 mai 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Împotriva acestei decizii, condamnata a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris și fără a invoca nici un caz de casare prevăzut de legea procesual-penală. La data de 28 septembrie 2005, prin cerere scrisă, anterior fixării termenului pentru judecarea recursului, condamnata a declarat că renunță la calea de atac exercitată și a solicitat trimiterea dosarelor la instanța de fond.

Ulterior, condamnata a revenit cu o nouă declarație, prin care și-a reprecizat intenția retragerii recursului. Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 din același cod, Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de condamnata M.V.A. împotriva deciziei nr. 3035 din 13 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 2004/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta menționată va fi obligată, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de condamnata M.V.A. împotriva deciziei nr. 3035 din 13 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 2004/2005, al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă recurenta menționată să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei ROL) cu titlu de cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.