ÎCCJ, Decizia nr. 320/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3035 din 13 mai

2005, pronunțată în dosarul nr. 2004/2005, al secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare

formulată de condamnata M.V.A. împotriva deciziei penale nr. 2800 din 31 mai 2002,

a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Împotriva acestei decizii,

condamnata a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris și fără a invoca

nici un caz de casare prevăzut de legea procesual-penală.

La data de 28 septembrie 2005, prin

cerere scrisă, anterior fixării termenului pentru judecarea recursului,

condamnata a declarat că renunță la calea de atac exercitată și a solicitat

trimiterea dosarelor la instanța de fond.

Ulterior, condamnata a revenit cu o

nouă declarație, prin care și-a reprecizat intenția retragerii recursului.

Constatând că sunt îndeplinite

condițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art.

369 din același cod, Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de

condamnata M.V.A. împotriva deciziei nr. 3035 din 13 mai 2005, pronunțată în

dosarul nr. 2004/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenta menționată va fi obligată, conform dispozitivului, la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de condamnata M.V.A. împotriva deciziei nr. 3035

din 13 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 2004/2005, al secției penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă recurenta

menționată să plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 lei ROL) cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.