ÎCCJ, Decizia nr. 51/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 375 din 22 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petentului D.V. împotriva

procurorilor A.N., V.A. și agentului de poliție L.G.

S-a reținut că prin plângerea adresată secției penale

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul D.V. a solicitat tragerea la

răspundere penală a numiților:

- N.A., prim procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Onești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246, 247 și 264 C. pen., constând în aceea că nu a luat măsuri să-i fie

comunicată copia rezoluției nr. 1505/P/2004 din 11 iunie 2004, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.N. și C.I., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 193, 205 și 206 C. pen. și trimiterea cauzei, Judecătoriei

Onești, competentă să soluționeze cauza în raport cu prevederile art. 279 C.

proc. pen.;

- agentului șef de poliție L.G., șeful Postului de

Poliție al comunei Livezi, pentru aceleași infracțiuni, constând în

neefectuarea cercetărilor legale în dosarul format la plângerea sa, contra

numiților C.N. și C.I., pe care i-a reclamat pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de omor;

- A.V., Procuror general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău care, sesizat cu plângeri în legătură cu modul de

efectuare a cercetărilor în dosarul în care a reclamat pe numiții C.N. și C.I.,

le-a trimis, spre soluționare, Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești.

Pentru a respinge plângerea, ca inadmisibilă, prima

instanță a reținut că, în raport cu calitatea persoanelor reclamate și natura

infracțiunilor imputate, instanța nu poate fi sesizată decât prin rechizitoriul

procurorului.

Or, petentul nu s-a adresat organului de urmărire

penală competent.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul D.V.

a declarat „apel”, precizând că motivele căii de atac exercitate sunt cele

formulate prin plângerea adresată instanței de judecată.

La data de 12 ianuarie 2006, prin declarația

înregistrată sub nr. 1575 din 16 ianuarie 2006, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Registratura generală, petentul a declarat că retrage recursul.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 alin. (1) din același cod,

Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de petentul D.V. împotriva

sentinței nr. 375 din 22 iunie 2005 a secției penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod,

recurentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de petentul D.V. împotriva sentinței nr. 375 din

22 iunie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în dosarul nr. 2050/2005.

Obligă recurentul menționat să

plătească statului, suma de 100 lei (1.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli

judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2006.