ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5547/2005

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Petentul M.C., a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 189/ P din 24 august 2004 prin care Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numiții C.C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, N.Șt.,

procuror la același parchet, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen., și față de S.I., inspector principal în cadrul

I.P.J. Olt, V.V., agent de poliție, G.M., agent șef adjunct, pentru

infracțiunile prevăzute de art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a

menționat că organele de urmărire penală au administrat probe insuficiente și

printr-o interpretare tendențioasă a acestora au stabilit o situație de fapt

neconformă cu realitatea, dispunând, astfel, nejustificat scoaterea de sub

urmărire penală a numiților M.C., M.P., E.F. și P.M., pentru infracțiunea de

tentativă la omor calificat, comisă la 30 octombrie 2001.

Prin sentința penală nr. 36 din 13

aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 379/P/2005, a

fost respinsă, ca fiind nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.

S-a reținut că cei cinci intimați,

în calitate de procurori și respectiv polițiști au efectuat acte de urmărire

penală în legătură cu faptele din 30 octombrie 2001, de la domiciliul numitului

E.F. în care au fost angrenați petentul și numiții M.C., M.P., E.F. și P.M. S-a

constatat că intimații și-au exercitat în mod corespunzător atribuțiile de

serviciu, nu au încălcat normele deontologice și nu au favorizat vreuna din

părți.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petentul care în esență a reluat motivele invocate în plângere susținând

că organele de urmărire penală au administrat probe insuficiente și le-a dat o

interpretare tendențioasă reținând o situație de fapt neconformă cu realitatea,

dispunându-se nejustificat scoaterea de sub urmărirea penală a numiților M.C.,

M.P., E.F. și P.M., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, comisă

la 30 octombrie 2001.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea consideră că sentința pronunțată este legală și temeinică

astfel că recursul declarat este nefondat.

Instanța de fond a făcut o analiză

completă a probelor efectuate în cauză constatând în mod corect că cei cinci

intimați procurori și polițiști în exercitarea atribuțiilor de serviciu și

potrivit competențelor ce le reveneau au efectuat acte de urmărire penală în

legătură cu faptele din 30 octombrie 2001. Aceștia și-au exercitat în mod

corespunzător și cu bună credință atribuțiile de serviciu adoptând în final o

soluție de neîncepere a urmăririi penale care corespunde probelor administrate

în cauză.

În raport de cele reținute rezultă

în mod clar că nu se identifică nici un element care să contureze săvârșirea de

către cei cinci intimați a infracțiunilor sesizate de petent.

Față de această situație, Curtea,

urmează ca, în conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.C. împotriva sentinței penale nr. 36 din 13 aprilie 2005

a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2005.