ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5547/2005

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Petentul M.C., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 189/ P din 24 august 2004 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.C., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, N.Șt., procuror la același parchet, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., și față de S.I., inspector principal în cadrul I.P.J. Olt, V.V., agent de poliție, G.M., agent șef adjunct, pentru infracțiunile prevăzute de art. 264, art. 289 și art. 291 C. pen. În motivarea plângerii, petentul a menționat că organele de urmărire penală au administrat probe insuficiente și printr-o interpretare tendențioasă a acestora au stabilit o situație de fapt neconformă cu realitatea, dispunând, astfel, nejustificat scoaterea de sub urmărire penală a numiților M.C., M.P., E.F.

și P.M., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, comisă la 30 octombrie 2001. Prin sentința penală nr. 36 din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 379/P/2005, a fost respinsă, ca fiind nefondată, plângerea formulată de petentul M.C. S-a reținut că cei cinci intimați, în calitate de procurori și respectiv polițiști au efectuat acte de urmărire penală în legătură cu faptele din 30 octombrie 2001, de la domiciliul numitului E.F. în care au fost angrenați petentul și numiții M.C., M.P., E.F. și P.M. S-a constatat că intimații și-au exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, nu au încălcat normele deontologice și nu au favorizat vreuna din părți.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul care în esență a reluat motivele invocate în plângere susținând că organele de urmărire penală au administrat probe insuficiente și le-a dat o interpretare tendențioasă reținând o situație de fapt neconformă cu realitatea, dispunându-se nejustificat scoaterea de sub urmărirea penală a numiților M.C., M.P., E.F. și P.M., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, comisă la 30 octombrie 2001. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea consideră că sentința pronunțată este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat.

Instanța de fond a făcut o analiză completă a probelor efectuate în cauză constatând în mod corect că cei cinci intimați procurori și polițiști în exercitarea atribuțiilor de serviciu și potrivit competențelor ce le reveneau au efectuat acte de urmărire penală în legătură cu faptele din 30 octombrie 2001. Aceștia și-au exercitat în mod corespunzător și cu bună credință atribuțiile de serviciu adoptând în final o soluție de neîncepere a urmăririi penale care corespunde probelor administrate în cauză. În raport de cele reținute rezultă în mod clar că nu se identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către cei cinci intimați a infracțiunilor sesizate de petent. Față de această situație, Curtea, urmează ca, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva sentinței penale nr. 36 din 13 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2005.