ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3208/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 839 din 6 noiembrie 2003 Judecătoria Sînnicolau Mare a respins acțiunea formulată de reclamantul E.M., având ca obiect repunerea în termenul de depunere a “notificării” în temeiul Legii nr. 10/2001. Instanța a apreciat că față de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 cât și față de norma generală prevăzută de Decretul nr. 167/1958 acțiunea va fi respinsă. Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 331 din 8 martie 2004. Instanța a reținut că termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este un termen imperativ stabilit de lege și are ca efect decăderea din dreptul care nu a fost exercitat.

În ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de reclamant s-a reținut că acesta deși s-a referit la prevederile art. 242 C. proc. civ. nu a indicat dacă invocă prevederile pct. 1 sau pct. 2 și întrucât pârâtul a solicitat judecarea în lipsă, nu sunt îndeplinite prevederile art. 242 pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. Se susține, în esență, că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de repunere în termen. Tot greșit i-a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei. Solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de repunere în termen. Cu privire la motivul de recurs referitor la cererea de suspendare a judecării cauzei.

La instanța de fond, prin încheierea din 26 iunie 2003, a fost admisă cererea de suspendare a judecării în baza cererii reclamantului și a poziției pârâtului, Primăria Sînnicolau Mare, care nu s-a opus admiterii cererii. S-a apreciat de către instanță îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 242 pct. 1 C. proc. civ. La 11 septembrie 2003, reclamantul solicită repunerea cauzei pe rol. Cauza este repusă pe rol. La 23 octombrie 2003 reclamantul depune o cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei invocând prevederile art. 242 alin. (1). La termenul din 6 noiembrie 2003, când se soluționează cauza, a fost prezent reprezentantul pârâtei. Deci nu erau îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 și 2. Prin cererea de apel reclamantul a solicitat și suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242. Prin întâmpinare pârâtul solicită judecarea în lipsă.

Instanța de apel, constatând incidente prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. trece la judecata cauzei în lipsa reclamantului-apelant. Față de cele arătate instanța de recurs constată că atât instanța de fond cât și instanța de recurs au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, respectiv dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 1 și 2 și alin. (2), singurul text de lege invocat de reclamant. Cu privire la motivul de recurs ce vizează cererea principală de repunere în termen. Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. Obiectul cererii reclamantului a vizat repararea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 a notificării înregistrate la 18 mai 2003, prin care se solicită restituirea în natură a unor bunuri imobile. Termenul de 6 luni (prelungit de două ori prin acte normative) este un termen imperativ. Împlinirea acestuia nu poate avea ca efect decât decăderea din dreptul stabilit prin respectiva dispoziție imperativă, adică acela de a depune “notificări”. Față de cele arătate, se constată că și pe fond instanțele au făcut o corectă aplicare a legii. În consecință, recursul este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul E.M. împotriva deciziei civile nr. 331 din 8 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.