ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2377/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Moinești, prin încheierea din 21 noiembrie 2003, pronunțată în Camera de consiliu, a admis cererea formulată se petentul S.C. și a dispus investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 833 din 1 aprilie 2003 a Judecătoriei Moinești și a încuviințat executarea acestei hotărâri. Împotriva încheierii a declarat apel, în termen legal, B.N., care, prin susmenționata sentință, a fost obligat să plătească suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. El a susținut că în mod greșit s-a încuviințat executarea silită a hotărârii, deoarece din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost pus în posesie din eroare, înscriindu-se în titlul de proprietate suprafața de 975 mp, în loc de 500 mp cât era îndreptățit.

Prin decizia nr. 202 din 3 martie 2004, pronunțată în Camera de consiliu, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a respins apelul declarat de apelantul B.N. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că legal prima instanță a încuviințat investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 833 din 1 aprilie 2003, în condițiile în care hotărârea era definitivă în sensul art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reclamantului fiindu-i comunicată hotărârea, conform procesului verbal încheiat la data de 6 iunie 2003 de către agentul procedural. Cât privește aspectele invocate de apelant, instanța a reținut că acestea vizează chestiuni de fond, ce pot fi verificate doar în căile de atac îndreptate împotriva sentinței a cărui investire s-a solicitat și nicidecum în cadrul procesual de față.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B.N., susținând că sentința civilă nr. 833 din 1 aprilie 2003 nu putea fi executată, deoarece nu i-a fost comunicată în termen legal, pentru a putea declara apel. Mai arată recurentul că apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a încuviințat investirea cu formulă executorie era comun, în sensul că privea atât încheierea din 21 noiembrie 2003, cât și sentința nr. 833 din 1 aprilie 2003, ambele pronunțate în dosarul nr. 548/2003 al Judecătoriei Moinești. Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează: Prin sentința civilă nr. 833 din 1 aprilie 2003, Judecătoria Moinești a respins acțiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâții S.C.

și Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, acțiune prin care se solicita anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului Sărăcuțu Constantin. Prin aceeași sentință, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Contrar susținerilor recurentului, din procesul verbal încheiat la 6 iunie 2003 de către agentul procedural, (fila 80 dosar nr. 548/2003) rezultă că sentința civilă nr. 833 din 1 aprilie 2003 a fost comunicată acestuia la adresa indicată în acțiune. La data la care judecătoria a dat încheierea de investire cu formulă executorie și încuviințare a executării, iar curtea de apel a soluționat apelul declarat împotriva acesteia, la dosar nu se afla nici un înscris din care să rezulte că B.N.

ar fi declarat apel împotriva sentinței civile nr. 833 din 1 aprilie 2003. În aceste condiții, sentința civilă era o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că sunt hotărâri definitive „hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel”. Așa fiind, se constată legală soluția instanței de apel, deoarece după îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 374 C. proc. civ., hotărârea poate fi pusă în executare, după regulile prescrise de art. 373 1 și urm. C. proc. civ. Susținerea recurentului, în sensul că apelul privea atât încheierea de încuviințare a executării silite, cât și sentința nr. 833/2003, este de asemenea nefondată.

Prin cererea de apel, B.N. a menționat în termeni clari că declară „apel la încheierea de încuviințare a executării silite, cerută de pârâtul S.I.C. la data de 21 noiembrie 2003”, iar motivarea cererii în care face referire la faptul că partea adversă a fost pusă în posesie din eroare asupra terenului, nu poate fi interpretată și ca o cerere de apel împotriva sentinței a cărei executare s-a solicitat. De altfel, atât hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, cât și încheierea de investire cu formulă executorie și încuviințare a executării, sunt hotărâri distincte, cu regim juridic diferit, fiind supuse separat căilor de atac, potrivit dispozițiilor legale. Este adevărat că la 4 martie 2004, B.N.

a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 833 din 1 aprilie 2003, dar acest aspect nu este de natură a înlătura în această procedură efectele art. 377 C. proc. civ., din moment ce apelul s-a declarat după ce instanța de fond și de apel s-au pronunțat asupra cererii de încuviințare a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 202 din 3 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.