ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2377/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Moinești, prin

încheierea din 21 noiembrie 2003, pronunțată în Camera de consiliu, a admis

cererea formulată se petentul S.C. și a dispus investirea cu formulă executorie

a sentinței civile nr. 833 din 1 aprilie 2003 a Judecătoriei Moinești și a

încuviințat executarea acestei hotărâri.

Împotriva încheierii

a declarat apel, în termen legal, B.N., care, prin susmenționata sentință, a

fost obligat să plătească suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată. El a susținut că în mod greșit s-a încuviințat executarea silită a

hotărârii, deoarece din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost pus în

posesie din eroare, înscriindu-se în titlul de proprietate suprafața de 975 mp,

în loc de 500 mp cât era îndreptățit.

Prin decizia nr. 202

din 3 martie 2004, pronunțată în Camera de consiliu, Curtea de Apel Bacău, secția

civilă, a respins apelul declarat de apelantul B.N.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a reținut că legal prima instanță a

încuviințat investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 833 din 1

aprilie 2003, în condițiile în care hotărârea era definitivă în sensul art. 377

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reclamantului fiindu-i comunicată hotărârea,

conform procesului verbal încheiat la data de 6 iunie 2003 de către agentul

procedural.

Cât privește

aspectele invocate de apelant, instanța a reținut că acestea vizează chestiuni

de fond, ce pot fi verificate doar în căile de atac îndreptate împotriva

sentinței a cărui investire s-a solicitat și nicidecum în cadrul procesual de

față.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs B.N., susținând că sentința civilă nr. 833 din 1

aprilie 2003 nu putea fi executată, deoarece nu i-a fost comunicată în termen

legal, pentru a putea declara apel. Mai arată recurentul că apelul declarat

împotriva încheierii prin care s-a încuviințat investirea cu formulă executorie

era comun, în sensul că privea atât încheierea din 21 noiembrie 2003, cât și

sentința nr. 833 din 1 aprilie 2003, ambele pronunțate în dosarul nr. 548/2003

al Judecătoriei Moinești.

Recursul va fi

respins, pentru considerentele ce urmează:

Prin sentința civilă

nr. 833 din 1 aprilie 2003, Judecătoria Moinești a respins acțiunea formulată

de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâții S.C. și Comisia Județeană

pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, acțiune prin care se solicita anularea

titlului de proprietate emis pe numele pârâtului Sărăcuțu Constantin.

Prin aceeași

sentință, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 2.000.000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Contrar susținerilor

recurentului, din procesul verbal încheiat la 6 iunie 2003 de către agentul

procedural, (fila 80 dosar nr. 548/2003) rezultă că sentința civilă nr. 833 din

1 aprilie 2003 a fost comunicată acestuia la adresa indicată în acțiune.

La data la care

judecătoria a dat încheierea de investire cu formulă executorie și încuviințare

a executării, iar curtea de apel a soluționat apelul declarat împotriva

acesteia, la dosar nu se afla nici un înscris din care să rezulte că B.N. ar fi

declarat apel împotriva sentinței civile nr. 833 din 1 aprilie 2003. În aceste

condiții, sentința civilă era o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor

art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că sunt hotărâri

definitive „hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel”.

Așa fiind, se

constată legală soluția instanței de apel, deoarece după îndeplinirea formalităților

prevăzute de art. 374 C. proc. civ., hotărârea poate fi pusă în executare, după

regulile prescrise de art. 373

1

și urm. C. proc. civ.

Susținerea

recurentului, în sensul că apelul privea atât încheierea de încuviințare a

executării silite, cât și sentința nr. 833/2003, este de asemenea nefondată.

Prin cererea de apel,

B.N. a menționat în termeni clari că declară „apel la încheierea de

încuviințare a executării silite, cerută de pârâtul S.I.C. la data de 21

noiembrie 2003”, iar motivarea cererii în care face referire la faptul că

partea adversă a fost pusă în posesie din eroare asupra terenului, nu poate fi

interpretată și ca o cerere de apel împotriva sentinței a cărei executare s-a

solicitat.

De altfel, atât

hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, cât și încheierea de

investire cu formulă executorie și încuviințare a executării, sunt hotărâri

distincte, cu regim juridic diferit, fiind supuse separat căilor de atac,

potrivit dispozițiilor legale.

Este adevărat că la 4

martie 2004, B.N. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 833 din 1

aprilie 2003, dar acest aspect nu este de natură a înlătura în această

procedură efectele art. 377 C. proc. civ., din moment ce apelul s-a declarat

după ce instanța de fond și de apel s-au pronunțat asupra cererii de

încuviințare a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 202 din 3 martie 2004 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2005.