ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 august 2003 la Judecătoria Moinești sub numărul 4128, B.V., B.R. și B.A. au contestat formele de executare din dosarul nr. 281/2003 respectiv publicațiile de vânzare și actele premergătoare, la cererea creditorului R.D.M., solicitând anularea acestora pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond cerute de lege. În susținerea contestației se arată că în temeiul sentinței civile nr. 2844/2002 a Judecătoriei Moinești ce privește pe creditorul R.D.M. și debitorul B.I. s-a emis publicația de vânzare nr. 281 din 8 iulie 2003 în care imobilul supus vânzării a fost evaluat arbitrar, fără efectuarea unei expertize și fără descrierea acestuia în detaliu.

S-a mai susținut deasemeni că imobilele scoase în vânzare sunt bunuri personale ale contestatoarei B.A., dobândite prin înzestrare de la părinți, imobil la care debitorul a contribuit doar la renovări și reparații curente. Judecătoria Moinești, prin sentința nr. 2506 din 7 octombrie 2003 a admis contestația la executare, dispunând anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr. 281/2003 respectiv publicațiile de vânzare din 8 iulie 2003 și 19 august 2003 și procesul verbal de adjudecare din 8 septembrie 2003. Intimații R.D.M. și B.I. au fost obligați să plătească contestatorilor cheltuielile de judecată în sumă de 10.000.000 lei. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 293/2004 a respins ca nefondate apelurile promovate de contestatorii B.A., B.V.

și B.R. și de intimatul R.D.M. împotriva sentinței nr. 2506 din 1 octombrie 2003. Împotriva deciziei nr. 293/2004 a declarat recurs R.D.M.. Invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ., R.D.M. a solicitat după o amplă critică adusă hotărârilor pronunțate, admiterea recursului și casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare. Recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează. În considerentele sentinței și deciziei s-a reținut că din dosarul de executare nu rezultă modalitatea de evaluare a imobilelor, mai puțin terenul de 1000 mp care a fost expertizat, iar dovada de comunicare a somației nu conține motivul afișării și nici ștampila poștei.

Deasemeni s-a reținut și că în formele de executare efectuate ulterior procesului verbal de situație nr. 281 din 28 mai 2003 au fost descrise și alte bunuri, iar casa în regim P+1 nu este reținută și descrisă, contrar dispozițiunilor art. 495 C. proc. civ. Față de susținerea contestatoarei B.A. cum că este unica moștenitoare a părinților săi, primind în zestre terenul și 4 camere din casa cu 9 camere intimatul B.I., care figurează la rolul fiscal, contribuind doar la renovări și reparații capitale, instanța a conchis că în cauză se impunea ca, creditorul personal al lui B.I. să solicite împărțirea bunurilor comune în cadrul contestației la executare, lucru pe care însă nu l-a făcut. Potrivit art. 402 C. proc.

civ., contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400 1 și art. 401 alin. (2). Cum în speță contestația vizează incidentele la executare fără ca părțile interesate să solicite conform art. 400 1 C. proc. civ. în cadrul contestației la executare împărțirea bunurilor proprietate comună, sentința nr. 2506/2003 pronunțată de Judecătoria Moinești era atacabilă doar cu recurs la tribunal conform art. I pct. 3 din Legea nr. 195/2004 și nu cu apel. Din această perspectivă, Curtea de Apel Bacău era datoare ca în temeiul art. 84 C. proc.

civ. să soluționeze calea de atac formulată de R.D.M. ca recurs și nu ca apel, chiar dacă această cale de atac a fost intitulată „apel”. Se impune așadar admiterea recursului declarat de R.D.M. și în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei nr. 293 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Bacău cu trimitere la Tribunalul Moinești pentru ca această instanță să judece calea de atac formulată de R.D.M. și intitulată „apel” ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de creditorul R.D.M. împotriva deciziei civile nr. 293 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia și trimite cauza pentru judecarea recursului la Tribunalul Bacău, ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.