ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1224/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 5 august 2003 la Judecătoria Moinești sub numărul 4128,

B.V., B.R. și B.A. au contestat formele de executare din dosarul nr. 281/2003

respectiv publicațiile de vânzare și actele premergătoare, la cererea

creditorului

R.D.M.,

solicitând anularea acestora pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și de

fond cerute de lege.

În

susținerea contestației se arată că în temeiul sentinței civile nr. 2844/2002 a

Judecătoriei Moinești ce privește pe creditorul R.D.M. și debitorul B.I. s-a

emis publicația de vânzare nr. 281 din 8 iulie 2003 în care imobilul supus

vânzării a fost evaluat arbitrar, fără efectuarea unei expertize și fără

descrierea acestuia în detaliu. S-a mai susținut deasemeni că imobilele scoase

în vânzare sunt bunuri personale ale contestatoarei B.A., dobândite prin

înzestrare de la părinți, imobil la care debitorul a contribuit doar la

renovări și reparații curente.

Judecătoria

Moinești, prin sentința nr. 2506 din 7 octombrie 2003 a admis contestația la

executare, dispunând anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.

281/2003 respectiv publicațiile de vânzare din 8 iulie 2003 și 19 august 2003

și procesul verbal de adjudecare din 8 septembrie 2003.

Intimații

R.D.M. și B.I. au fost obligați să plătească contestatorilor cheltuielile de

judecată în sumă de 10.000.000 lei.

Curtea

de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 293/2004 a respins ca nefondate

apelurile promovate de contestatorii B.A., B.V. și B.R. și de intimatul R.D.M.

împotriva sentinței nr. 2506 din 1 octombrie 2003.

Împotriva

deciziei nr. 293/2004 a declarat recurs R.D.M.. Invocând nulitățile prevăzute

de art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ., R.D.M. a solicitat după o amplă

critică adusă hotărârilor pronunțate, admiterea recursului și casarea

hotărârilor cu trimitere spre rejudecare.

Recursul

este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În

considerentele sentinței și deciziei s-a reținut că din dosarul de executare nu

rezultă modalitatea de evaluare a imobilelor, mai puțin terenul de 1000 mp care

a fost expertizat, iar dovada de comunicare a somației nu conține motivul

afișării și nici ștampila poștei.

Deasemeni

s-a reținut și că în formele de executare efectuate ulterior procesului verbal

de situație nr. 281 din 28 mai 2003 au fost descrise și alte bunuri, iar casa

în regim P+1 nu este reținută și descrisă, contrar dispozițiunilor art. 495 C.

proc. civ.

Față

de susținerea contestatoarei B.A. cum că este unica moștenitoare a părinților

săi, primind în zestre terenul și 4 camere din casa cu 9 camere intimatul B.I.,

care figurează la rolul fiscal, contribuind doar la renovări și reparații

capitale, instanța a conchis că în cauză se impunea ca, creditorul personal al

lui B.I. să solicite împărțirea bunurilor comune în cadrul contestației la

executare, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Potrivit

art. 402 C. proc. civ., contestația la executare se judecă cu procedura

prevăzută pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept

de apel cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400

1

și

art. 401 alin. (2).

Cum

în speță contestația vizează incidentele la executare fără ca părțile

interesate să solicite conform art. 400

1

C. proc. civ. în cadrul

contestației la executare împărțirea bunurilor proprietate comună, sentința nr.

2506/2003 pronunțată de Judecătoria Moinești era atacabilă doar cu recurs la

tribunal conform art. I pct. 3 din Legea nr. 195/2004 și nu cu apel.

Din

această perspectivă, Curtea de Apel Bacău era datoare ca în temeiul art. 84 C.

proc. civ. să soluționeze calea de atac formulată de R.D.M. ca recurs și nu ca

apel, chiar dacă această cale de atac a fost intitulată „apel”.

Se

impune așadar admiterea recursului declarat de R.D.M. și în temeiul art. 313 C.

proc. civ. casarea deciziei nr. 293 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Bacău

cu trimitere la Tribunalul Moinești pentru ca această instanță să judece calea

de atac formulată de R.D.M. și intitulată „apel” ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de creditorul

R.D.M. împotriva

deciziei civile nr. 293 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Casează

decizia și trimite cauza pentru judecarea recursului la Tribunalul Bacău, ca

instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.